Scorțălire la plural

Care e pluralul pentru scorțălire?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin scorțălire.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru scortalire este scorțăliri

o scorțălire

două scorțăliri

Răspuns detaliat:
Nearticulat: scorțălire la plural este scorțăliri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru scorțălirea este scorțălirile (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul scorțălire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat scorțălire	nearticulat scorțăliri
articulat scorțălirea	articulat scorțălirile

Cazul dativ

Substantivul scorțăliri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat scorțăliri	nearticulat scorțăliri
articulat scorțălirii	articulat scorțălirilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
feminin	scorțălire	scorțăliri
terminaţie	e	i

Funcții sintactice pentru scorțălire la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Scorțălirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? scorțălirea.)
   Scorțălirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? scorțălirea.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o scorțălire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o scorțălire.)
   Ea/el este scorțălire. (Intrebare: Ce este el/ea? scorțălire.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, scorțălirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? scorțălirea.)

Funcții sintactice pentru scorțăliri la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat scorțălirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? scorțălirilor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste scorțălirii mele! (Intrebare: Cui? scorțălirilor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform scorțălirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform scorțălirilor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza scorțălirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza scorțălirilor.)

Vezi mai multe substantive la plural

scorțar scorțăraș scorțărel scorțărie scorțătură scortelire scorțică scorționeră scorțire

Alte expresii ale limbii române