Politeist la plural

Care e pluralul pentru politeist?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului masculin politeist.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru politeist este politeiști

un politeist

doi politeiști

Răspuns detaliat:
Nearticulat: politeist la plural este politeiști (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru politeistul este politeiștii (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul politeist la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat politeist	nearticulat politeiști
articulat politeistul	articulat politeiștii

Cazul dativ

Substantivul politeist la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat politeist	nearticulat politeiști
articulat politeistului	articulat politeiștilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
masculin	politeist	politeiști
terminaţie	st	ști

Funcții sintactice pentru politeist la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Politeistul este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? politeistul.)
   Politeistul se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? politeistul.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Acesta este un politeist frumos! (Intrebare: Cine este ... ?? un politeist.)
   Ea/el este politeist. (Intrebare: Ce este el/ea? politeist.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, politeistul, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? politeistul.)

Funcții sintactice pentru politeist la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat politeiștilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? politeiștilor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste politeistului meu! (Intrebare: Cui? politeiștilor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform politeiștilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform politeiștilor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza politeiștilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza politeiștilor.)

Vezi mai multe substantive la plural

politeistă politelie politematism politenie politeță politețe politetrafluoretilenă politica politicard

Alte expresii ale limbii române