Răspuns rapid: Pluralul pentru obligare este obligări |
 |
o obligare |
două obligări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: obligare la plural este obligări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru obligarea este obligările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul obligare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
obligare | nearticulat
obligări |
articulat
obligarea | articulat
obligările |
Cazul dativSubstantivul obligări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
obligări | nearticulat
obligări |
articulat
obligării | articulat
obligărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
obligare |
obligări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru obligare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
Obligarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? obligarea.)
Obligarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? obligarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o obligare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o obligare.)
Ea/el este obligare. (Intrebare: Ce este el/ea? obligare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, obligarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? obligarea.)
Funcții sintactice pentru obligări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat obligărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? obligărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste obligării mele! (Intrebare: Cui? obligărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform obligărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform obligărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza obligărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza obligărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
obligarisire obligație obligațiune obligativitate obligeană oblire obliterare obliterație obliterațiune
|
|