Răspuns rapid: Pluralul pentru involburare este învolburări |
 |
o învolburare |
două învolburări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: învolburare la plural este învolburări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învolburarea este învolburările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul învolburare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
învolburare | nearticulat
învolburări |
articulat
învolburarea | articulat
învolburările |
Cazul dativSubstantivul învolburări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
învolburări | nearticulat
învolburări |
articulat
învolburării | articulat
învolburărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
învolburare |
învolburări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru învolburare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
învolburarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învolburarea.)
învolburarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învolburarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o învolburare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învolburare.)
Ea/el este învolburare. (Intrebare: Ce este el/ea? învolburare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, învolburarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învolburarea.)
Funcții sintactice pentru învolburări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat învolburărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învolburărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste învolburării mele! (Intrebare: Cui? învolburărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform învolburărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învolburărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza învolburărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învolburărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
învoltare involuare involucel involucru involuție involuțiune învrăjbire învrăjbitoare învrăjbitor
|
|