învoitoare la plural

Care e pluralul pentru învoitoare?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin învoitoare.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru invoitoare este învoitoare

o învoitoare

două învoitoare

Răspuns detaliat:
Nearticulat: învoitoare la plural este învoitoare (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învoitoarea este învoitoarele (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul învoitoare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat învoitoare	nearticulat învoitoare
articulat învoitoarea	articulat învoitoarele

Cazul dativ

Substantivul învoitoare la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat învoitoare	nearticulat învoitoare
articulat învoitoarei	articulat învoitoarelor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
feminin	învoitoare	învoitoare
terminaţie

Funcții sintactice pentru învoitoare la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   învoitoarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învoitoarea.)
   învoitoarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învoitoarea.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o învoitoare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învoitoare.)
   Ea/el este învoitoare. (Intrebare: Ce este el/ea? învoitoare.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, învoitoarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învoitoarea.)

Funcții sintactice pentru învoitoare la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat învoitoarelor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învoitoarelor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste învoitoarei mele! (Intrebare: Cui? învoitoarelor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform învoitoarelor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învoitoarelor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza învoitoarelor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învoitoarelor.)

Vezi mai multe substantive la plural

învoitor învolbare învolburare învoltare involuare involucel involucru involuție involuțiune

Alte expresii ale limbii române