eSursa - Dictionar de sinonime



învoințare la plural

Care e pluralul pentru învoințare?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin învoințare.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru invointare este învoințări
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o învoințare
două învoințări
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: învoințare la plural este învoințări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învoințarea este învoințările (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul învoințare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon învoințare
nearticulat
single icon învoințări
articulat
single icon învoințarea
articulat
single icon învoințările

Cazul dativ

Substantivul învoințări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon învoințări
nearticulat
single icon învoințări
articulat
single icon învoințării
articulat
single icon învoințărilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin învoințare învoințări
terminaţie are ări


Funcții sintactice pentru învoințare la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   învoințarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învoințarea.)
   învoințarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învoințarea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o învoințare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învoințare.)
   Ea/el este învoințare. (Intrebare: Ce este el/ea? învoințare.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, învoințarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învoințarea.)


Funcții sintactice pentru învoințări la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat învoințărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învoințărilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste învoințării mele! (Intrebare: Cui? învoințărilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform învoințărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învoințărilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza învoințărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învoințărilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



învoioșare învoioșire învoire învoitoare învoitor învolbare învolburare învoltare involuare