Răspuns rapid:
Pluralul pentru invointare este învoințări |
   |
| o învoințare |
| două învoințări
|
Răspuns detaliat:
Nearticulat: învoințare la plural este învoințări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învoințarea este învoințările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul învoințare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
| Singular | Plural |
nearticulat
 învoințare | nearticulat
 învoințări |
articulat
învoințarea | articulat
învoințările |
Cazul dativSubstantivul învoințări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
| Singular | Plural |
nearticulat
învoințări | nearticulat
învoințări |
articulat
învoințării | articulat
învoințărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
| Gen |
la singular |
la plural |
| feminin |
învoințare |
învoințări |
| terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru învoințare la cazul nominativ:
Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
învoințarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învoințarea.)
învoințarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învoințarea.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o învoințare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învoințare.)
Ea/el este învoințare. (Intrebare: Ce este el/ea? învoințare.)
Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, învoințarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învoințarea.)
Funcții sintactice pentru învoințări la cazul dativ:
Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat învoințărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învoințărilor.)
Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste învoințării mele! (Intrebare: Cui? învoințărilor.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform învoințărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învoințărilor.)
Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza învoințărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învoințărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
învoioșare învoioșire învoire învoitoare învoitor învolbare învolburare învoltare involuare
|
|
