învoială la plural

Care e pluralul pentru învoială?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin învoială.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru invoiala este învoieli

o învoială

două învoieli

Răspuns detaliat:
Nearticulat: învoială la plural este învoieli (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învoiala este învoielile (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul învoială la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat învoială	nearticulat învoieli
articulat învoiala	articulat învoielile

Cazul dativ

Substantivul învoieli la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat învoieli	nearticulat învoieli
articulat învoielii	articulat învoielilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
feminin	învoială	învoieli
terminaţie	aă	ei

Funcții sintactice pentru învoială la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   învoiala este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învoiala.)
   învoiala se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învoiala.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o învoială frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învoială.)
   Ea/el este învoială. (Intrebare: Ce este el/ea? învoială.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, învoiala, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învoiala.)

Funcții sintactice pentru învoieli la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat învoielilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învoielilor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste învoielii mele! (Intrebare: Cui? învoielilor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform învoielilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învoielilor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza învoielilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învoielilor.)

Vezi mai multe substantive la plural

învoinicire învoințare învoioșare învoioșire învoire învoitoare învoitor învolbare învolburare

Vezi singularul sau pluralul cuvantului învoială în expresie sau in context?

A face sau a cădea la învoială

Prin bună învoială

Alte expresii ale limbii române