eSursa - Dictionar de sinonime



învinuire la plural

Care e pluralul pentru învinuire?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin învinuire.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru invinuire este învinuiri
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o învinuire
două învinuiri
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: învinuire la plural este învinuiri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru învinuirea este învinuirile (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul învinuire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon învinuire
nearticulat
single icon învinuiri
articulat
single icon învinuirea
articulat
single icon învinuirile

Cazul dativ

Substantivul învinuiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon învinuiri
nearticulat
single icon învinuiri
articulat
single icon învinuirii
articulat
single icon învinuirilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin învinuire învinuiri
terminaţie e i


Funcții sintactice pentru învinuire la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   învinuirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? învinuirea.)
   învinuirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? învinuirea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o învinuire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o învinuire.)
   Ea/el este învinuire. (Intrebare: Ce este el/ea? învinuire.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, învinuirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? învinuirea.)


Funcții sintactice pentru învinuiri la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat învinuirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? învinuirilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste învinuirii mele! (Intrebare: Cui? învinuirilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform învinuirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform învinuirilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza învinuirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza învinuirilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



inviolabilitate înviorare învioșare învisterire invită învitare invitat invitată invitație