Răspuns rapid: Pluralul pentru insurire este însuriri |
 |
o însurire |
două însuriri
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: însurire la plural este însuriri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru însurirea este însuririle (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul însurire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
însurire | nearticulat
însuriri |
articulat
însurirea | articulat
însuririle |
Cazul dativSubstantivul însuriri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
însuriri | nearticulat
însuriri |
articulat
însuririi | articulat
însuririlor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
însurire |
însuriri |
terminaţie |
e |
i |
Funcții sintactice pentru însurire la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
însurirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? însurirea.)
însurirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? însurirea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o însurire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o însurire.)
Ea/el este însurire. (Intrebare: Ce este el/ea? însurire.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, însurirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? însurirea.)
Funcții sintactice pentru însuriri la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat însuririlor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? însuririlor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste însuririi mele! (Intrebare: Cui? însuririlor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform însuririlor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform însuririlor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza însuririlor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza însuririlor.)
Vezi mai multe substantive la plural
înșurubare înșurupare însușie însușietate însușime însușire însutire intabulament intabulare
|
|