eSursa - Dictionar de sinonime



însoțire la plural

Care e pluralul pentru însoțire?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin însoțire.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru insotire este însoțiri
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o însoțire
două însoțiri
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: însoțire la plural este însoțiri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru însoțirea este însoțirile (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul însoțire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon însoțire
nearticulat
single icon însoțiri
articulat
single icon însoțirea
articulat
single icon însoțirile

Cazul dativ

Substantivul însoțiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon însoțiri
nearticulat
single icon însoțiri
articulat
single icon însoțirii
articulat
single icon însoțirilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin însoțire însoțiri
terminaţie e i


Funcții sintactice pentru însoțire la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   însoțirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? însoțirea.)
   însoțirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? însoțirea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o însoțire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o însoțire.)
   Ea/el este însoțire. (Intrebare: Ce este el/ea? însoțire.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, însoțirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? însoțirea.)


Funcții sintactice pentru însoțiri la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat însoțirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? însoțirilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste însoțirii mele! (Intrebare: Cui? însoțirilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform însoțirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform însoțirilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza însoțirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza însoțirilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



însoțit însoțitoare însoțitor însovonire înspăimântare înspăimântătură înspăimare inspectare inspecție


Ce inseamna expresia      Vezi singularul sau pluralul cuvantului însoțire în expresie sau in context?