Răspuns rapid: Pluralul pentru inmiire este înmiiri |
 |
o înmiire |
două înmiiri
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: înmiire la plural este înmiiri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru înmiirea este înmiirile (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul înmiire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
înmiire | nearticulat
înmiiri |
articulat
înmiirea | articulat
înmiirile |
Cazul dativSubstantivul înmiiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
înmiiri | nearticulat
înmiiri |
articulat
înmiirii | articulat
înmiirilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
înmiire |
înmiiri |
terminaţie |
e |
i |
Funcții sintactice pentru înmiire la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
înmiirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? înmiirea.)
înmiirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? înmiirea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o înmiire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o înmiire.)
Ea/el este înmiire. (Intrebare: Ce este el/ea? înmiire.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, înmiirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? înmiirea.)
Funcții sintactice pentru înmiiri la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat înmiirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? înmiirilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste înmiirii mele! (Intrebare: Cui? înmiirilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform înmiirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform înmiirilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza înmiirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza înmiirilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
înmiresmare înmlădiere înmoinare înmormântăciune înmormântare înmugurire înmuiere înmuietor înmulțime
|
|