Răspuns rapid: Pluralul pentru incuviintare este încuviințări |
 |
o încuviințare |
două încuviințări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încuviințare la plural este încuviințări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încuviințarea este încuviințările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încuviințare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încuviințare | nearticulat
încuviințări |
articulat
încuviințarea | articulat
încuviințările |
Cazul dativSubstantivul încuviințări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încuviințări | nearticulat
încuviințări |
articulat
încuviințării | articulat
încuviințărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încuviințare |
încuviințări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încuviințare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încuviințarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încuviințarea.)
încuviințarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încuviințarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încuviințare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încuviințare.)
Ea/el este încuviințare. (Intrebare: Ce este el/ea? încuviințare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încuviințarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încuviințarea.)
Funcții sintactice pentru încuviințări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încuviințărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încuviințărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încuviințării mele! (Intrebare: Cui? încuviințărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încuviințărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încuviințărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încuviințărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încuviințărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
îndămânare indamină indan indantren indantronă îndărăpnicie îndărăpniciune îndărăptătură îndărăptnicie
|
|