Răspuns rapid: Pluralul pentru incurelare este încurelări |
 |
o încurelare |
două încurelări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încurelare la plural este încurelări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încurelarea este încurelările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încurelare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încurelare | nearticulat
încurelări |
articulat
încurelarea | articulat
încurelările |
Cazul dativSubstantivul încurelări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încurelări | nearticulat
încurelări |
articulat
încurelării | articulat
încurelărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încurelare |
încurelări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încurelare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încurelarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încurelarea.)
încurelarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încurelarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încurelare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încurelare.)
Ea/el este încurelare. (Intrebare: Ce este el/ea? încurelare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încurelarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încurelarea.)
Funcții sintactice pentru încurelări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încurelărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încurelărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încurelării mele! (Intrebare: Cui? încurelărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încurelărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încurelărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încurelărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încurelărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
incurie incuriozitate încurmezișare incursiune incusă încuscrire încuțitare încuviințare îndămânare
|
|