Răspuns rapid: Pluralul pentru incurare este încurări |
 |
o încurare |
două încurări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încurare la plural este încurări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încurarea este încurările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încurare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încurare | nearticulat
încurări |
articulat
încurarea | articulat
încurările |
Cazul dativSubstantivul încurări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încurări | nearticulat
încurări |
articulat
încurării | articulat
încurărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încurare |
încurări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încurare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încurarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încurarea.)
încurarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încurarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încurare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încurare.)
Ea/el este încurare. (Intrebare: Ce este el/ea? încurare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încurarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încurarea.)
Funcții sintactice pentru încurări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încurărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încurărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încurării mele! (Intrebare: Cui? încurărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încurărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încurărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încurărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încurărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
încurătură incurbare încurcă-lume încurcală încurcare încurcăreală încurcat încurcătură încurelare
|
|