eSursa - Dictionar de sinonime



Incriminațiune la plural

Care e pluralul pentru incriminațiune?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin incriminațiune.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru incriminatiune este incriminațiuni
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o incriminațiune
două incriminațiuni
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: incriminațiune la plural este incriminațiuni (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru incriminațiunea este incriminațiunile (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul incriminațiune la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon incriminațiune
nearticulat
single icon incriminațiuni
articulat
single icon incriminațiunea
articulat
single icon incriminațiunile

Cazul dativ

Substantivul incriminațiuni la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon incriminațiuni
nearticulat
single icon incriminațiuni
articulat
single icon incriminațiunii
articulat
single icon incriminațiunilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin incriminațiune incriminațiuni
terminaţie e i


Funcții sintactice pentru incriminațiune la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Incriminațiunea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? incriminațiunea.)
   Incriminațiunea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? incriminațiunea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o incriminațiune frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o incriminațiune.)
   Ea/el este incriminațiune. (Intrebare: Ce este el/ea? incriminațiune.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, incriminațiunea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? incriminațiunea.)


Funcții sintactice pentru incriminațiuni la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat incriminațiunilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? incriminațiunilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste incriminațiunii mele! (Intrebare: Cui? incriminațiunilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform incriminațiunilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform incriminațiunilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza incriminațiunilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza incriminațiunilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



încropire încrosnare încrucire încrucișare încrucișat încrucișătură încruntare încruntătură încrușire