eSursa - Dictionar de sinonime



încriminare la plural

Care e pluralul pentru încriminare?

și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin încriminare.
CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII
Răspuns rapid:
Pluralul pentru incriminare este încriminări
trimite pe tweeter  trimite pe facebook  trimite pe whatsapp
o încriminare
două încriminări
vezi detalii despre plural




Răspuns detaliat:

Nearticulat: încriminare la plural este încriminări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încriminarea este încriminările (forma la plural articulată)


Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:



Cazul nominativ

Substantivul încriminare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

SingularPlural
nearticulat
single icon încriminare
nearticulat
single icon încriminări
articulat
single icon încriminarea
articulat
single icon încriminările

Cazul dativ

Substantivul încriminări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

SingularPlural
nearticulat
single icon încriminări
nearticulat
single icon încriminări
articulat
single icon încriminării
articulat
single icon încriminărilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen la singular la plural
feminin încriminare încriminări
terminaţie are ări


Funcții sintactice pentru încriminare la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   încriminarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încriminarea.)
   încriminarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încriminarea.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o încriminare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încriminare.)
   Ea/el este încriminare. (Intrebare: Ce este el/ea? încriminare.)


Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, încriminarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încriminarea.)


Funcții sintactice pentru încriminări la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat încriminărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încriminărilor.)


Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste încriminării mele! (Intrebare: Cui? încriminărilor.)


Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform încriminărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încriminărilor.)


Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza încriminărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încriminărilor.)

Vezi mai multe substantive la plural



incriminație incriminațiune încropire încrosnare încrucire încrucișare încrucișat încrucișătură încruntare