Răspuns rapid: Pluralul pentru incriminare este încriminări |
 |
o încriminare |
două încriminări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încriminare la plural este încriminări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încriminarea este încriminările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încriminare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încriminare | nearticulat
încriminări |
articulat
încriminarea | articulat
încriminările |
Cazul dativSubstantivul încriminări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încriminări | nearticulat
încriminări |
articulat
încriminării | articulat
încriminărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încriminare |
încriminări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încriminare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încriminarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încriminarea.)
încriminarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încriminarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încriminare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încriminare.)
Ea/el este încriminare. (Intrebare: Ce este el/ea? încriminare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încriminarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încriminarea.)
Funcții sintactice pentru încriminări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încriminărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încriminărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încriminării mele! (Intrebare: Cui? încriminărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încriminărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încriminărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încriminărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încriminărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
incriminație incriminațiune încropire încrosnare încrucire încrucișare încrucișat încrucișătură încruntare
|
|