Răspuns rapid:
Pluralul pentru incredintare este încredințări |
   |
| o încredințare |
| două încredințări
|
Răspuns detaliat:
Nearticulat: încredințare la plural este încredințări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încredințarea este încredințările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încredințare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
| Singular | Plural |
nearticulat
 încredințare | nearticulat
 încredințări |
articulat
încredințarea | articulat
încredințările |
Cazul dativSubstantivul încredințări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
| Singular | Plural |
nearticulat
încredințări | nearticulat
încredințări |
articulat
încredințării | articulat
încredințărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
| Gen |
la singular |
la plural |
| feminin |
încredințare |
încredințări |
| terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încredințare la cazul nominativ:
Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
încredințarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încredințarea.)
încredințarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încredințarea.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încredințare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încredințare.)
Ea/el este încredințare. (Intrebare: Ce este el/ea? încredințare.)
Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încredințarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încredințarea.)
Funcții sintactice pentru încredințări la cazul dativ:
Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încredințărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încredințărilor.)
Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încredințării mele! (Intrebare: Cui? încredințărilor.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încredințărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încredințărilor.)
Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încredințărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încredințărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
incredulitate încremeneală încremenire increment incrementare încrengătură încrestare incret increție
|
|
Vezi singularul sau pluralul cuvantului încredințare în expresie sau in context? 