Răspuns rapid:
Pluralul pentru incotosmanare este încotoșmănări |
   |
| o încotoșmănare |
| două încotoșmănări
|
Răspuns detaliat:
Nearticulat: încotoșmănare la plural este încotoșmănări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încotoșmănarea este încotoșmănările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încotoșmănare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
| Singular | Plural |
nearticulat
 încotoșmănare | nearticulat
 încotoșmănări |
articulat
încotoșmănarea | articulat
încotoșmănările |
Cazul dativSubstantivul încotoșmănări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
| Singular | Plural |
nearticulat
încotoșmănări | nearticulat
încotoșmănări |
articulat
încotoșmănării | articulat
încotoșmănărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
| Gen |
la singular |
la plural |
| feminin |
încotoșmănare |
încotoșmănări |
| terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încotoșmănare la cazul nominativ:
Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
încotoșmănarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încotoșmănarea.)
încotoșmănarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încotoșmănarea.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încotoșmănare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încotoșmănare.)
Ea/el este încotoșmănare. (Intrebare: Ce este el/ea? încotoșmănare.)
Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încotoșmănarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încotoșmănarea.)
Funcții sintactice pentru încotoșmănări la cazul dativ:
Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încotoșmănărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încotoșmănărilor.)
Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încotoșmănării mele! (Intrebare: Cui? încotoșmănărilor.)
Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încotoșmănărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încotoșmănărilor.)
Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încotoșmănărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încotoșmănărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
încotoșmănire încotoșmare încovârlăcitură încovoială încovoiere încovoietură încovrigare încrăcire încrâncenare
|
|
