Răspuns rapid: Pluralul pentru incotire este încotiri |
 |
o încotire |
două încotiri
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încotire la plural este încotiri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încotirea este încotirile (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încotire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încotire | nearticulat
încotiri |
articulat
încotirea | articulat
încotirile |
Cazul dativSubstantivul încotiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încotiri | nearticulat
încotiri |
articulat
încotirii | articulat
încotirilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încotire |
încotiri |
terminaţie |
e |
i |
Funcții sintactice pentru încotire la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încotirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încotirea.)
încotirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încotirea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încotire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încotire.)
Ea/el este încotire. (Intrebare: Ce este el/ea? încotire.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încotirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încotirea.)
Funcții sintactice pentru încotiri la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încotirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încotirilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încotirii mele! (Intrebare: Cui? încotirilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încotirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încotirilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încotirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încotirilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
încotoșmănare încotoșmănire încotoșmare încovârlăcitură încovoială încovoiere încovoietură încovrigare încrăcire
|
|