Răspuns rapid: Pluralul pentru incarliontare este încârlionțări |
 |
o încârlionțare |
două încârlionțări
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: încârlionțare la plural este încârlionțări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încârlionțarea este încârlionțările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul încârlionțare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
încârlionțare | nearticulat
încârlionțări |
articulat
încârlionțarea | articulat
încârlionțările |
Cazul dativSubstantivul încârlionțări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
încârlionțări | nearticulat
încârlionțări |
articulat
încârlionțării | articulat
încârlionțărilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
încârlionțare |
încârlionțări |
terminaţie |
are |
ări |
Funcții sintactice pentru încârlionțare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
încârlionțarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încârlionțarea.)
încârlionțarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încârlionțarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încârlionțare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încârlionțare.)
Ea/el este încârlionțare. (Intrebare: Ce este el/ea? încârlionțare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încârlionțarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încârlionțarea.)
Funcții sintactice pentru încârlionțări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încârlionțărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încârlionțărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încârlionțării mele! (Intrebare: Cui? încârlionțărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încârlionțărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încârlionțărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încârlionțărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încârlionțărilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
încărnare incarnație incarnațiune încârpuire incartadă încartiruire încărunțire incas incasă
|
|