Răspuns rapid: Pluralul pentru dubire este dubiri |
 |
o dubire |
două dubiri
|

Răspuns detaliat:
Nearticulat: dubire la plural este dubiri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru dubirea este dubirile (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativSubstantivul dubire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular | Plural |
nearticulat
dubire | nearticulat
dubiri |
articulat
dubirea | articulat
dubirile |
Cazul dativSubstantivul dubiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular | Plural |
nearticulat
dubiri | nearticulat
dubiri |
articulat
dubirii | articulat
dubirilor |
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen |
la singular |
la plural |
feminin |
dubire |
dubiri |
terminaţie |
e |
i |
Funcții sintactice pentru dubire la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce?
Dubirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? dubirea.)
Dubirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? dubirea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o dubire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o dubire.)
Ea/el este dubire. (Intrebare: Ce este el/ea? dubire.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, dubirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? dubirea.)
Funcții sintactice pentru dubiri la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat dubirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? dubirilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste dubirii mele! (Intrebare: Cui? dubirilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform dubirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform dubirilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza dubirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza dubirilor.)
Vezi mai multe substantive la plural
dubiță dubitare dubitație dubitațiune dubitativă dubiu dublă dublaj dublare
|
|