Dubăcire la plural

Care e pluralul pentru dubăcire?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin dubăcire.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru dubacire este dubăciri

o dubăcire

două dubăciri

Răspuns detaliat:
Nearticulat: dubăcire la plural este dubăciri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru dubăcirea este dubăcirile (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul dubăcire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat dubăcire	nearticulat dubăciri
articulat dubăcirea	articulat dubăcirile

Cazul dativ

Substantivul dubăciri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat dubăciri	nearticulat dubăciri
articulat dubăcirii	articulat dubăcirilor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
feminin	dubăcire	dubăciri
terminaţie	e	i

Funcții sintactice pentru dubăcire la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Dubăcirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? dubăcirea.)
   Dubăcirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? dubăcirea.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o dubăcire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o dubăcire.)
   Ea/el este dubăcire. (Intrebare: Ce este el/ea? dubăcire.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, dubăcirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? dubăcirea.)

Funcții sintactice pentru dubăciri la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat dubăcirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? dubăcirilor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste dubăcirii mele! (Intrebare: Cui? dubăcirilor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform dubăcirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform dubăcirilor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza dubăcirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza dubăcirilor.)

Vezi mai multe substantive la plural

dubală dubălar dubălăreasă dubălărie dubas dubat dubeală dubire dubiță

Alte expresii ale limbii române