Dismicrit la plural

Care e pluralul pentru dismicrit?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului neutru dismicrit.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru dismicrit este dismicrite

un dismicrit

două dismicrite

Răspuns detaliat:
Nearticulat: dismicrit la plural este dismicrite (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru dismicritul este dismicritele (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul dismicrit la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat dismicrit	nearticulat dismicrite
articulat dismicritul	articulat dismicritele

Cazul dativ

Substantivul dismicrit la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat dismicrit	nearticulat dismicrite
articulat dismicritului	articulat dismicritelor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
neutru	dismicrit	dismicrite
terminaţie		e

Funcții sintactice pentru dismicrit la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Dismicritul este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? dismicritul.)
   Dismicritul se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? dismicritul.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este un dismicrit frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? un dismicrit.)
   Ea/el este dismicrit. (Intrebare: Ce este el/ea? dismicrit.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, dismicritul, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? dismicritul.)

Funcții sintactice pentru dismicrit la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat dismicritelor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? dismicritelor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste dismicritului meu! (Intrebare: Cui? dismicritelor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform dismicritelor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform dismicritelor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza dismicritelor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza dismicritelor.)

Vezi mai multe substantive la plural

dismimie dismnezie dismorfie dismorfofobie dismorfogeneză dismorfogenie dismorfologie dismorfoză disociabilitate

Alte expresii ale limbii române