 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Diminutive pentru meșter
In limba română diminutivele se formează de la substantive, adjective și, foarte rar de la adverbe și pronume. Diminutivele se formează în general prin derivare în general cu sufixe (– el, –uță, –uț, -uș, -uc, -ior, -aș, –ică, -iță, -ușă, –ioară) Scopul unui diminutiv este in general sa exprime micirea sau micșorarea sau atenuarea. | |
| Definiție din
méșter (méșteri), substantiv masculin –Dicționarul etimologic român 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. germana Meister, prin intermediul limba slavă (veche) mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din în limba maghiara mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), conform limba neogreacă μάστορας, albaneză mještrë, limba turcă mehter, limba slovenă mešter. conform Și măestru. Meșter-grindă, substantiv feminin (grinda principală), folosită în Transilvania, este calc din în limba maghiara Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. derivat meșteră, adjectiv feminin (expertă, dibace); meștereasă, substantiv feminin (femeie practică, experimentată); meșteri, verb (a lucra; a se întreține); meșterie, substantiv feminin (meserie, disciplină); meșteriță, substantiv feminin (femeie dibace); meșteresc, adjectiv (de meșter, artistic); meșteșug (variantă meșterșug), substantiv neutru (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din în limba maghiara mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în secolul XVII; meșterșugui, verb (a lucra), secolul XVII, învechit; meșteșugar, substantiv masculin (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adjectiv (muncitor, dibaci); meșteșugi, verb (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adjectiv (dibaci, iscusit). |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A culege lauri?Apasă click pe răspunsul corect.
VEZI RĂSPUNSUL CORECT Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|
