eSursa - Dictionar de sinonime



Diminutiv caus

Care sunt diminutivele pentru caus?

Vezi mai jos caus”?
Cuvinte cu inţeles micşorat caus”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Diminutive pentru căuș
Diminutive căuș:
căuşel,















Sursa diminutivelor: diverse dicţionare





In limba română diminutivele se formează de la substantive, adjective și, foarte rar de la adverbe și pronume.
Diminutivele se formează în general prin derivare în general cu sufixe
(– el, –uță, –uț, -uș, -uc, -ior, -aș, –ică, -iță, -ușă, –ioară)
Scopul unui diminutiv este in general sa exprime micirea sau micșorarea sau atenuarea.
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CĂÚȘ, căușe, substantiv neutru

1. Vas de lemn sau de metal în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua cu el apă, făină, grăunțe etc. Se dădu lîngă firul de apă și ținu palmele potrivite în chip de căuș. SADOVEANU, Z. C. 290. Vîntul în ogeac suspină, Mișcă-ntr-una cleampa ușii; Amorțit-au greierușii Subt căușul de făină. IOSIF, PATR. Ilinca a ieșit cu un căuș de grăunțe să dea de mîncare la păsări. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Apa ciuruia din țeve aurite și o lua cu năstrape și cu căușe de aur. ISPIRESCU, L. 38.
       • (Poetic) În căușul palmei mici, [lacrimile] Străluceau ca licurici. CASSIAN, în POEZ. N. 109.
       • Expresia: A face mîna căuș = a da mîinii forma unui recipient, apropiind degetele și adîncind palma. A-i cădea sau a-i veni (cuiva) drăguș la căuș vezi drăguș.
♦ Cantitatea de lichid, de făină, de grăunțe etc. care intră în vasul descris mai sus; figurat cantitate mare. Flinta-i sămănase, în carne vie, un căuș de gloanțe. GALACTION, O. I 249. Am un căuș de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 351.

2. Nume dat diferitelor unelte sau părți ale uneltelor în formă de căuș (1): a) (regional) instrument de pescuit. Să iei căușul ist de prins pește... și du-te tot așa spre soare-răsare. ȘEZ. XXI 27; b) cupa la roata morii de apă. Țăranii din munte întrebuințează... morile cu roate așezate de-a curmezișul (roate cu căușe sau făcaie). ODOBESCU, S. II 107; c) lingura cu care zidarul ia varul sau tencuiala; canciog.