 | as |
|
| Zvon [ zvon ] VEZI SINONIME PENTRU zvon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zvon în mai multe dicționareDefinițiile pentru zvon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON, zvonuri, substantiv neutru 1. Veste, știre (care circulă din gură în gură); prin extensie informație necontrolată (uneori tendențioasă). Fiecare înțelegea că nu-i la mijloc decît un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat... pe gînduri. CREANGĂ, A. 142. Mai mîndruță decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, Încît zvonul ajungea Pînâ-n țeara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU despre 491. 2. Rumoare produsă de glasuri confuze, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. A înălțat încet-încet ochii și i-a ațintit asupra căpitanului... ascultînd în același timp zvonul norodului de afară. SADOVEANU, N. P. 189. Auzi zvon de glasuri multe la poartă și, uitîndu-se pe un ochi de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. STĂNOIU, C. I. 67. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pînă-n preajmă-i vine. TOPÎRCEANU, B. 10. 3. Zgomot confuz, nedefinit din natură. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. Zvonurile imensei singurătăți a Deltei scădeau înăbușite de zbuciumul și răsuflarea mării. BART, B. 316. Și deodată, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape. TOPÎRCEANU, B. 40. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier... E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ♦ Zumzet, bîzîit de insecte. Livada a rămas iar liniștită în soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. forme 155. Nu mă poci apropia, Fîn uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para făcliilor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 514. ♦ Glas, cîntat, ciripit de păsări. Poezia mea cîntă revărsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoși. TULBURE, vezi R. 7. O stea se surpă-n țăndări și negura o taie. Copacii se întind în somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. ♦ Murmur, susur, șopot de ape. în făptura părintelui Nicodim... urmează a suna șuietul pădurii și zvonul apei de munte. SADOVEANU, forme J. 610. Privind eu orizonul Ascult, în noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. ♦ Freamăt de vînt. Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. 4. Sunet depărtat, produs de clopote, instrumente muzicale etc.; răsunet. Cineva doarme cu capul pe pușcă Și poate visează zvon de talangă. BENIUC, vezi 76. Hăt un clopot își distramă zvonul. LESNEA, C. despre 77. Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale. IOSIF, vezi 48.- Variantă: zvoánă (DEȘLIU, G. 28, DUMITRIU, vezi E. 104, SADOVEANU, N. forme 67) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON, zvonuri, substantiv neutru 1. Știre, veste (care circulă din om în om); prin extensie informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Variante: zvoánă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) zvonŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON, zvonuri, substantiv neutru 1. Știre, veste (care circulă din om în om); prin extensie informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Variante: zvoánă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) zvonŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON s. 1. vorbă, (învechit) cuvînt, sunet. (Umblă un zvon despre el.) 2. rumoare. (zvon de glasuri.) 3. murmur, susur, zumzet. (zvon de glasuri îndepărtate.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (învechit) murmuit. (zvon de ape.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON zvonuri n. 1) Informație neconfirmată (uneori tendențioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu și plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; șoaptă; freamăt. /<sl. zvonu Forme diferite ale cuvantului zvon: zvonuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru zvon: zvon, zvonuri substantiv neutru informație falsă răspândită în mase Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zvon: zvon substantiv neutru, plural zvónuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zvon: zvon substantiv neutru plural zvónuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZVON: ZVON substantiv verbal clopot. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zvon: zvon substantiv verbal CLOPOT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZVON' zvîrtăZVOÁCĂZVOÁNĂzvocotíZVONzvonacZVONÁRZVONÉRZVONÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zvon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zvon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Umblă un zvon despre el. Zvon de glasuri. Zvon de glasuri îndepărtate. Zvon de ape. ZVON zvonuri n. Umblă un zvon despre el. |
GRAMATICA cuvântului zvon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zvon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zvon poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zvon? Vezi cuvântul zvon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zvon?[ zvon ] Se pare că cuvântul zvon are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zvon |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din ochi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zvon are forma: zvónuri
