 | as |
|
| Zimbru [ zim-bru ] VEZI SINONIME PENTRU zimbru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zimbru în mai multe dicționareDefinițiile pentru zimbru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU, zimbri, substantiv masculin Animal sălbatic din familia bovinelor, cu capul mare, cu greabănul puternic, cu coamele groase și scurte răsucite în sus, cu gîtul scurt și bărbia acoperite de păr lung, astăzi pe cale de dispariție (odinioară răspîndit și în Carpați) (Bison europaeus). În fînațurile fără de hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. Cărăbăț a ucis cu toporul un zimbru. DELAVRANCEA, O. II 119. Acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Cînd prin tine-a fi scăpată De o fiară-n- fricoșată, De un zimbru fioros, Care-o calcă-n sus și-n gios! ALECSANDRI, P. P. 166. • figurat (Cu aluzie la înfățișarea măreață a animalului) Mărețul cap de zimbru al regelui învins, In vesele fanfare din umeri fu desprins. EFTIMIU, Î. 146. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, verb reflexiv:emea lui Ștefan cel Mare, zimbru sombru și regal. EMINESCU, O. 135. ♦ (Impropriu) Cap de bour reprezentat pe vechea stemă a Moldovei. Pe antice monumente, am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea. Zimbru țării-nvecinate, Sub o mînă întrunite figurînd. ALEXANDRESCU, M. 161. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru și zî́mbru m. (vechea slavă zombrĭ, rut. poloneză zubr. Cp. cu răspintie față de răspîntie). Un fel de bivol sălbatic (bison priscus) care maĭ trăĭa pin Moldova în seculu 18 și al căruĭ cap (confundat cu al bouruluĭ) a fost luat Moldovenĭ și de Mecklemburghejĭ ca marcă a țăriĭ. Astăzĭ se maĭ află zimbri (saŭ poate bourĭ?) la Altamira (Spania), în Périgord (Francia), în codru de la Bĭelovej (Lituania) și peste 600 în Caucaz pe foastele moșiĭ ale mareluĭ duce Sergiŭ Mihailovicĭ. Îs foarte sălbaticĭ, evită prezența omuluĭ și se zice că-șĭ ucid puĭu dacă omu a pus mîna pe el. Se maĭ află în America de Nord un fel de zimbri numițĭ bizonĭ, care trăĭaŭ odinioară în turme, ĭar azĭ îs redușĭ la maĭ puțin de o mie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU, zimbri, substantiv masculin Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coarnele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, care astăzi, aflat pe cale de dispariție, este ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). – Din limba slavă (veche) zonbrŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU1, zimbri, substantiv masculin Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coamele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, răspândit în Carpați, iar astăzi ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). – Din limba slavă (veche) zonbrŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU, zimbri, substantiv masculin Animal sălbatic din familia bovinelor, cu capul scurt și lat, cu coarnele scurte, întoarse în sus, cu greabănul înalt, gâtul și bărbia acoperite cu păr lung; astăzi este pe cale de dispariție (dar odinioară a fost răspândit și în Carpați) (Bison europaeus). – Slav ( vezi limba slavă (veche) zonbrŭ). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ZÎMBRU: ZÎMBRU substantiv (un soiu de pin), conform și substantiv zimbru (bour) și substantiv forme zîmbre. 1. Zămbrești substantiv (RI XVIII 23) și Zembrești substantiv (16 B III 237); Zîmbreasca substantiv, din nume marital. 2. Zimbrociu munt. (RI I 21). 3. Zimbroiu, C. (Î Div). 4. Zimbru substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU zimbrui m. Animal sălbatic rumegător, de talie mare, având greabănul ridicat în sus, coarne scurte iar gâtul și bărbia acoperite de păr lung. /<sl. zonbru Forme diferite ale cuvantului zimbru: zimbrui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZÎ́MBRU: ZÎ́MBRU, zimbri, substantiv masculin Arbore conifer cu frunzele rigide, cu conurile la început violacee, cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru (animal) substantiv masculin, articulat zímbrul; plural zimbri, articulat zímbrii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru1 (animal) substantiv masculin, articulat zímbrul; plural zímbri, articulat zímbrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru (arbore) vezi zâmbru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru2 (arbore) vezi zímbru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DOOM - Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române dă următoarea definitie pentru zimbru: zímbru (arbore) vezi zâmbru Definiție sursă: DOOM - Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZIMBRU: ZÍMBRU2 substantiv masculin vezi zâmbru. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru zî́mbru: zî́mbru, vezi zimbru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZIMBRU' zîmbócZÍMBREzîmbréscZimbr/ociuZÍMBRUzimbúlZimisceZÍMNICZimnicea |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zî́mbru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zî́mbru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ZÍMBRU zî́mbrui m. |
GRAMATICA cuvântului zî́mbru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zî́mbru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zî́mbru poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zimbru? Vezi cuvântul zimbru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zimbru?[ zim-bru ] Se pare că cuvântul zimbru are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plinul conductei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zimbru are forma: zimbri
