 | as |
|
| Zicătoare [ zi-că-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU zicătoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zicatoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru zicatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOÁRE, zicători, substantiv feminin 1. Frază scurtă prin care poporul exprimă o constatare de ordin general. vezi maximă. Amesteca în vorbirea lui zicători din vechime. SADOVEANU, N. P. 270. Iată ce glăsuiește o zicătoare: decît să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap. ISPIRESCU, L. 273. Pesemne gîndești că eu nu știu zicătoarea moldovenească. NEGRUZZI, S. I 141. 2. (Regional, rar) Bucată muzicală, prin extensie instrument muzical. Într-un timp de noapte iată au sosit o mulțime de draci... cu zicători feli de feli, și au început împrejurul lui a zice și a citita. SBIERA, P. 152. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOÁRE, zicători, substantiv feminin 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (regional) Bucată muzicală; prin extensie instrument muzical. – Zice + sufix -ătoare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOÁRE, zicători, substantiv feminin 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (regional) Bucată muzicală; prin extensie instrument muzical. – Zice + sufix -ătoare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOÁRE, zicători, substantiv feminin 1. Frază scurtă prin care poporul exprimă o constatare de ordin general. 2. (regional) Bucată muzicală; prin extensie instrument muzical. – Din zic (prezent industrie al lui zice) + sufix -(ă)toare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOARE substantiv proverb, zicală, vorbă bătrînească, (rar) parimie, (popular) spunere, zicătură, zicere, zisă, (învechit și regional) poveste, (Banat) cimilitură, (învechit) pildă. (Colecție de zicatoarei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZICĂTOARE: ZICĂTOÁRE zicatoareóri forme Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicală; zicere. / a zice + sufix zicatoareătoare Forme diferite ale cuvantului zicatoare: zicatoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru zicătoare: zicătoáre forme, plural orĭ. Vorbă, cugetare saŭ expresiune celebră precum: facă-se dreptate chear dacă ar perĭ lumea! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zicătoare: zicătoare forme 1. sentență devenită proverb; 2. glumă picantă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zicătoare: zicătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat zicătórii; plural zicătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zicătoare: zicătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat zicătórii; plural zicătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZICATOARE' ZICÁLĂZICĂLÁȘZICĂLẮUZICÁȘZICĂTOÁREZICĂTÓRZICĂTÚRĂZÍCEZÍCERE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zicătoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zicătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Colecție de zicătoarei. ZICĂTOÁRE zicătoareóri forme Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicală; zicere. / a zice + sufix zicătoareătoare. Colecție de zicătoareori. |
GRAMATICA cuvântului zicătoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zicătoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zicătoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zicătoare? Vezi cuvântul zicătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zicătoare?[ zi-că-toa-re ] Se pare că cuvântul zicătoare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zicătoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Marele hural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zicătoare are forma: zicătóri
