 | as |
|
| Zgomot [ zgo-mot ] VEZI SINONIME PENTRU zgomot PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zgomot în mai multe dicționareDefinițiile pentru zgomot din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT, zgomote, substantiv neutru 1. Sunet sau amestec de sunete puternice (și confuze), lipsite de armonie, discordante. Abajurul se sparse aproape fără zgomot. DUMITRIU, N. 66. Trenul, pornit mai repede, făcea un zgomot asurzitor. SADOVEANU, O. VI 264. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se-nchid. VLAHUȚĂ, O. A. I 29. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? EMINESCU, O. I 87. (Metaforic) Cîtă verb reflexiv:eme au ținut luptele cele mari pentru independență, zgomotul armelor împiedică pe romîni ca să-și scrie analele. BĂLCESCU, O. I 61. ♦ Sunet puțin intens, slab, abia deslușit. Văraticul rămîne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede în cîmpie prin tăcerea amurgului. SADOVEANU O. VII 217. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. COȘBUC, P. I 48. 2. Gălăgie, larmă; vacarm, vuiet, tumult. Plaja e plină de zgomot asurzitor. RALEA, O. 21. Ascultau cum se pierdea, puțin cîte puțin, zgomotul alaiului care se depărta. BUJOR, S. 36. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. 1147. Zgomotul gloatei ne curmă vorba. NEGRUZZI, S. I 41. • figurat Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte! ALECSANDRI, P. I 132. • Expresia: A face zgomot = a face vîlvă, a produce senzație; a avea faimă, a se bucura de renume, de succes. Drama lui Caragiale «Năpasta» a avut darul să ațîțe un șir întreg de opiniuni diferite, de critici ce au făcut zgomot. GHEREA, ST. Hristos II 237. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. 1137. Știi pentru ce Lamartine a făcut atîta zgomot în Franța ca poet? BOLINTINEANU, O. 444. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru zgomot: zgomot (în franceză bruit; italiana rumore; germana Geräusch; limba engleză noise) 1. În mod obiectiv, sunet* (vibrație*) sau suprapunere de sunete (vibrații) cu intensitate*, frecvență și spectru de armonice*, care creează o stare de nedeterminare, cu deosebire datorată variațiilor dezordonate în timp. 2. În mod subiectiv, sunet (vibrație) nedorit, care nu este util din punct de vedere psiho-fiziol. unui ascultător sau care produce o senzație supărătoare. În anumite cazuri sau situații, o emisie sonoră care pentru fizică are caracter de z. (foșnetul frunzelor, z. unei cascade) etc. poate fi dorită, utilă sau plăcută unui ascultător. Invers, sunetele perfect muzicale pot fi nedorite și chiar supărătoare aceluiași ascultător, fiind apreciate ca z. ♦ În muzică, z., fie dorit, fie inevitabil, este mai mult prezent decât se crede îndeobște: a) nu este practic posibilă nici o emisie de sunete muzicale, principial cât de pură, care să nu conțină o anumită cantitate de z. ( vezi timbru); b) atacul (1) marcat al unui sunet la instr. cu arcuș și la altele începe cu un z.; c) destule instr. folosite în orch. de toate genurile și în fanfare emit z. încadrabile în definiția fizică (unele instr. de percuție* și pseudo-instr.); d) în ultimele trei decenii și-au făcut loc în muzică, mai ales în cea funcțională (radio, cinema, etc.), z. naturale și din viața cotidiană, manipulate după tehnici de înregistrare* moderne etc.; e) z. și efecte noi de același gen au fost create cu ajutorul aparatelor electronice ( vezi concretă, electronică, muzică). 3. Z. alb, vezi alb, sunet. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT, zgomote, substantiv neutru 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. • Expresia: A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din sârbo-croată glomot. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT, zgomote, substantiv neutru 1. Sunet supărător sau amestec de sunete discordante, puternice, nocive. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. • Expresia: A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din limba sârbă glomot. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZGOMOT: ZGOMOT s. 1. (învechit și regional) sunet, (regional) șteamăt. (zgomot de frînă.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce zgomot se aude?) 3. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (popular și fam.) chiloman, (învechit și regional) toi, (regional) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Moldova, Bucovina și Transilvania) holcă, (Transilvania) lolotă, (învechit) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (figurat) țigănie, (argotic) năsulie. (Era un zgomot de nedescris.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru zgomot: zgómot (Muntenia) și gómot (Moldova Serbia) n., plural e (nsl. gomot, sîrb. glomot, zgomot. vezi gomotesc, gălămoz, gomon). Huĭet, sunet produs de lovirea (mișcarea) lucrurilor saŭ de vocĭ dezordonate: zgomotu valurilor, furtuniĭ, dărămăriĭ. Vorbă, vociferare, tărăboĭ, gălăgie, țipete: copiiĭ fac zgomot. figurat (după limba franceza bruit). Zvon: a da atențiune tuturor zgomotelor. Sensațiune: vestea a produs zgomot. – La Beld. (1004, 1610, 1904, 1910 și 3224) gomot. La Dos. și scomot. vezi freamăt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT, zgomote, substantiv neutru Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, neplăcute. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. • Expresia: A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. ♦ Sunet puțin intens, răsunet. – limba sârbă glomot. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT zgomote n. Sunet sau amestec de sunete puternice, nearmonioase, recepționate ca ceva neplăcut, supărător. • A face zgomot a face vâlvă; a stârni interesul. /< limba sârbă glomot Forme diferite ale cuvantului zgomot: zgomote Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT, zgómote, substantiv neutru zgomot (din slovac. gomot, sârbo-croată glomot; dublat de gomon) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZGÓMOT: ZGÓMOT substantiv verbal senzație, vâlvă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zgomot: zgomot substantiv verbal SENZAȚIE. VÎLVĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Zgomot: Zgomot ≠ liniște, tăcere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zgomot: zgómot substantiv neutru, plural zgómote Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zgomot: zgómot substantiv neutru, plural zgómote Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZGOMOT' ZGOÁDĂZGOÁNDĂzgodéscZGODÍZGÓMOTZGOMOTÁzgomotézZGOMOTÓSZGONDÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zgomot Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zgomot dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Zgomot de frînă. Ce zgomot se aude? 3. Era un zgomot de nedescris. ZGÓMOT zgomote n. • A face zgomot a face vâlvă; a stârni interesul. Zgomot de frână. Ce zgomot se aude? 3. ZGÓMOT, zgómote, substantiv neutru zgomot din slovac. |
GRAMATICA cuvântului zgomot? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zgomot. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zgomot poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zgomot? Vezi cuvântul zgomot desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zgomot?[ zgo-mot ] Se pare că cuvântul zgomot are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL zgomot Inţelegi mai uşor cuvântul zgomot dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face zgomot = a face vîlvă, a produce senzație; a avea faimă, a se bucura de renume, de succes A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă În sintagmele Zgomot de fond = perturbație sonoră de mică intensitate care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă În sintagmele Zgomot de fond = perturbație sonoră de mică intensitate care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zgomot |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: O pereche de palme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zgomot are forma: zgómote
