 | as |
|
| Zburătură [ zbu-ră-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU zburătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zburatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru zburatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ, zburături, substantiv feminin 1. Bucată scurtă de lemn, cu care se azvîrle (într-un pom, într-o pasăre). El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. începură a arunca în corăbii, care cu pietre, care cu bulgări, care cu zburături de lemne. ISPIRESCU, U. 51. S-ar pune pe arătură, Dar copiii cuibu-i fură Ș-o ucid c-o zburătură. TEODORESCU, P. P. 349. ♦ Bucată ruptă din ceva (mai ales dintr-o piatră); așchie, țandăra. Potrivind un firișor de iască pe zburătură de silex, a zbătut o singură dată cu oțelul. SADOVEANU, vezi forme 43. Braț rupt de o zburătură de obuz. MIRONESCU, S. A. 117. De cîte ori da, de atîtea ori cădea cîte o zburătură de piatră. ISPIRESCU, L. 228. ♦ (Învechit) Sfărîmătură (de fier, de plumb etc.) cu care se încărcau armele de foc. A trimis două zburături de icosar, una în frunte de urs, cealaltă în frunte de idicliu. DELAVRANCEA, S. 166. 2. Faptul de a arunca, mișcare de aruncare; distanță pînă la care ajunge un lucru aruncat. Glasul lui... se înalță ca o zburătură de arc pînă departe. CAMIL PETRESCU, O. II 253. Ca să ajungă la casa lui, ca la o zburătură de praștie departe numai, avea să treacă o gîrlă. La TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ, zburături, substantiv feminin 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (învechit) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe, ca la o zburătură de praștie. – Din zbura + sufix -(ă)tură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ, zburături, substantiv feminin (popular) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (învechit) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ, zburături, substantiv feminin 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (învechit) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ zburaturai forme 1) Distanță până la locul de cădere a unui obiect aruncat. 2) Bucată mică și subțire de lemn care sare în momentul cioplirii sau tăierii; așchie; țandără. 3) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva; scurtătură. /a zbura + sufix zburaturaătură Forme diferite ale cuvantului zburatura: zburaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătură: zburătură substantiv verbal AȘCHIE. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZBURĂTURĂ: ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, substantiv feminin zburatura 2. zburatura; zbor1. 3. Partea din față a tunului. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zburătură: zburătúră (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat zburătúrii; plural zburătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătură: zburătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat zburătúrii; plural zburătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBURATURA' ZBURĂTÓRZBURĂTORÍZBURĂTUÍZBURĂTUÍREZBURĂTÚRĂZBURĂTURÍZBURDZBURDÁZBURDĂCIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zburătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zburătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ZBURĂTÚRĂ zburăturăi forme 1 Distanță până la locul de cădere a unui obiect aruncat. /a zbura + sufix zburăturăătură. ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, substantiv feminin zburătură 2. Zburătură; zbor1. |
GRAMATICA cuvântului zburătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zburătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zburătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zburătură? Vezi cuvântul zburătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zburătură?[ zbu-ră-tu-ră ] Se pare că cuvântul zburătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zburătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe drumuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zburătură are forma: zburătúri
