 | as |
|
| Zburător [ zbu-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU zburător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zburator în mai multe dicționareDefinițiile pentru zburator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit, întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. forme 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului zburator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. forme 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului zburator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR2, zburători, substantiv masculin (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit răufăcător, care intră în casă noaptea pe furiș și chinuiește fetele și femeile în somn; (în literatura romantică) personificarea dorului de iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. Nu mi-e frică... – Ba să-ți fie! – Nu fac nici un rău femeii zburătorii, dimpotrivă. EFTIMIU, Î. 29. O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc. EMINESCU, O. I 80. Prin frunză, cînd se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine, Să culeagă fragi în luncă. ALECSANDRI, P. i 71. Ori ce să fie asta? întreabă pe bunica: O ști verb reflexiv:un leac ea doară, o fi verb reflexiv:un zburător! HELIADE, O. I 186. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR4: ZBURĂTÓR4, -OÁRE, zburători, -oare, adjectiv 1. Care zboară (cu ajutorul aripilor); care poate să zboare; înaripat. Cum mergea el, numai iată că i se înfățoșează o furnică zburătoare. CREANGĂ, P. 237. Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71. O mulțime de pești zburători, cari, ivindu-să din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31. ♦ (Despre aripi) Pentru zbor, de zburat. Meșterii gîndea Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. 2. (Rar, despre lucruri) Care plutește în aer purtat de vînt. Veneau și nori de spumă zburătoare, care țișneau peste ape. DUMITRIU, P. forme 23. Forme diferite ale cuvantului zburator4: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR1, zburători, substantiv masculin 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele unui catarg; varga de care este prinsă această pânză. – Din zbura + sufix -(ă)tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR2 zburatori m. 1) fam. Persoană specializată în conducerea unui avion; conducător de avion; pilot; aviator. 2) folc. Ființă fantastică închipuită ca un duh rău, care chinuie fetele și femeile în timpul somnului. 3) (în literatura romantică) Închipuire idealizată a bărbatului iubit. /a zbura + sufix zburatorător Forme diferite ale cuvantului zburator: zburatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR1, zburători, substantiv masculin (Poetic) Aviator. Poporul romîn pierdea pe unul din cei mai buni fii ai săi, pe marele inventator și constructor, pe zburătorul desăvîrșit și îndrăzneț, pe Aurel Vlaicu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 327, 2/6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR3, zburători, substantiv masculin Varga de care este prinsă cea de a treia pînză a unui catarg. Un zburător se rupse în două și pînza sfîșiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR2, -OÁRE, zburători, -oare, adjectiv 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). – Din zbura + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului zburator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zburător: zburătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural zburătóri; (persoană, pasăre) forme singular și plural zburătoáre, genitiv dativ singular articulat zburătoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru ZBURĂTOR: ZBURĂTOR persoană care se ridică de la sol cu o aeronavă în scopul efectuării unui zbor. Sin. aeronaut, aviator. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zburător: zburătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural zburătóri; adjectiv feminin, (pasăre, persoană) substantiv feminin singular și plural zburătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBURĂTÓR: ZBURĂTÓR1 zburatoroáre (zburatoróri, zburatoroáre) Care zboară; care poate zbura. /a zbura + sufix zburatorător Forme diferite ale cuvantului zburator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBURATOR' ZBURĂTẮIZBURÁTICzburătoáreZBURĂTOCÍZBURĂTÓRZBURĂTORÍZBURĂTUÍZBURĂTUÍREZBURĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ZBURĂTÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zburător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ZBURĂTÓR2 zburĂtÓri m. /a zbura + sufix zburĂtÓrător. ZBURĂTÓR1 zburĂtÓroáre zburĂtÓróri, zburĂtÓroáre Care zboară; care poate zbura. /a zbura + sufix zburĂtÓrător. |
GRAMATICA cuvântului ZBURĂTÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zburător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ZBURĂTÓR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zburător? Vezi cuvântul zburător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zburător?[ zbu-ră-tor ] Se pare că cuvântul zburător are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Punct sau centru nevralgic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zburător are forma: zburătóri
