 | as |
|
| Zbura [ zbu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU zbura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zbura în mai multe dicționareDefinițiile pentru zbura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zbura (forma la infinitiv) A zbura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURA: ZBURÁ, zbor, verb I. 1. intranzitiv (Despre păsări și insecte) A se deplasa în aer, cu ajutorul aripilor. Fusese o zi caldă de început de aprilie și paseri încă zburau și țîrîiau sub cerul senin. SADOVEANU, O. VII 123. Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine, Pe furiș. COȘBUC, P. I 47. Cocostîrcul... în cercuri line zboară Și, răpide ca gîndul, la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, P. III 26. • (În basme, despre cai năzdrăvani sau despre alte ființe fantastice) Calul... își arată puterile sale zicînd: Stăpîne, ține-te bine pe mine, că am să zbor lin ca vîntul, să cutrierăm pămîntul. CREANGĂ, P. 213. • (Poetic) Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii, COȘBUC, P. II 99. Măi bădiță Onule, Sămăna-ți-aș numele, Prin toate grădinele, Să zboare miroasele, La toate frumoasele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 94. • figurat Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile... TOPÎRCEANU, B. 51. Știa că și numele lui răsunase odinioară, zburînd din gură-n gură. ANGHEL-IOSIF, C. L. 8. ♦ A părăsi locul unde se află, înălțîndu-se în văzduh; a pleca în zbor, a-și lua zborul. Pricepu că stolul de paseri trebuie să fi zburat. ISPIRESCU, L. 74. Lișițele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat. CREANGĂ, P. 46. • tranzitiv factitiv figurat Scuturase capul cu un gest de voință, să sperie gîndurile și să le zboare de sub frunte, ca pe un stol de verb reflexiv:ăbii. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 35. 2. intranzitiv figurat (Despre lucruri) A pluti prin aer (purtat de vînt); a trece prin aer sau a tăia aerul cu iuțeală (fiind azvîrlit, mînuit sau lansat cu putere). Mii de petale, Zburînd spre trandafiri, îi cheamă să vie toți, făr-de zăbavă. ANGHEL, Î. G. 46. Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos, prin lunci. COȘBUC, P. I 219. Și coasa neobosită și harnica secure Zburau, abătînd caii sub călăreții lor. ALECSANDRI, P. III 224. • tranzitiv factitiv Jos pre li vezi cînd cade frunza cea-ngălbenită, Vîntul de seara suflă, o zboară, ș-a pierit. HELIADE, O. I 77. ♦ A se ridica, a se înălța în aer. Fumul țigaretei ce zboară în spirale. ALECSANDRI, P. III 5. 3. intranzitiv (Despre aparate care pot pluti în aer) A se menține în văzduh, pierzînd contactul cu pămîntul, a se deplasa pe calea aerului; prin extensie (despre oameni) a pluti, a călători în aer cu un astfel de aparat. Înălțimea de 4 m era atunci, pentru mine, un record care îmi consacra mașina. Zbierasem și asta era principalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. 4. intranzitiv figurat (Despre cai, vehicule etc.) A merge foarte iute, a alerga, a goni. Am ieșit afară din tîrgușor și caii au prins a zbura pe omăt. Tîrgul rămase in urmă cu freamătu-i înăbușit. SADOVEANU, O. I 400. Luntrea lui Șapte-ochi zbura spre larg cătră o nălucă neagră. id. ib. VIII 238. Deodată, răsărită ca din pămînt, trăsura trasă de doi cai mari, negri, zbură pe lîngă dînsul. GÎRLEANU, L. 30. Zboară, murgule, cu mine! COȘBUC, P. 131. • (Urmat de comparații sugestive pentru a arăta iuțeala) Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, vezi 13. Intram în creasta viforoasă și spumegătoăre a apelor ce zburau cu iuțeală de fulger. HOGAȘ, M. N. 222. Se urcă pe cal... Părea că fata pustiului se ia după urmele lui și zbura ca un gînd, ca o vijelie printre volburele de nisip. EMINESCU, N. 22. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se duce undeva foarte repede. Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni. VLAHUȚĂ, O. A. II 111. Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la verb reflexiv:o nuntă. Noi răspundeam în hohot: ba, Zburăm la luptă cruntă. ALECSANDRI, O. 236. ♦ (Despre timp și noțiuni temporale) A trece repede, a se scurge cu iuțeală. La ce să măsuri anii ce zboară peste morți? EMINESCU, O. I 127. Odinioară, îți părea că zboară ceasurile ca minutele, lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ (Despre gînduri, idei) A se succeda cu repeziciune. Lui moș Sandu îi zburau prin cap tot felul de gînduri, tot felul de închipuiri. BUJOR, S. 51. Creșteam pe nesimțite; și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35. 2. tranzitiv figurat (Subiectul este un agent fizic sau mecanic) A smulge pe cineva sau ceva de la locul său, a face să se prăvălească, să se răstoarne. Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val. DUMITRIU, P. forme 24. Șindrila o zboară mereu vîntul. STANCU, despre 50. Floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel. În zadar vîntul verb reflexiv:ea să o zboare, Ca s-o arunce cruntului val. ALECSANDRI, P. II 45. O lovitură de tun zboară acelui soldat coiful din mînă. BĂLCESCU, la TDRG. • Expresia: A zbura (cuiva) capul = a tăia (cuiva) capul; a ucide. Se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș. CREANGĂ, O. A. 264. În cinci minute, iataganul gealatului îi zbură capul, Ghica, S. 158. Și el sabia scotea, Capul jos că i-l zbura. BIBICESCU, P. P. 168. A-și zbura creierii = a se sinucide împușcîndu-se. E în stare să-și zboare creierii. DUMITRIU, N. 133. Cînd n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. CĂLINESCU, E. O. I 96. (Familiar) A zbura pe cineva (sau a face să zboare) de undeva = a da pe cineva afară (în mod abuziv) de undeva (în special dintr-o slujbă). Am să te fac să zbori din prefectura asta în două zile. DUMITRIU, N. 117. Dar dacă n-au să mă creadă? Mă zboară mîine, el nu știe multe. DEMETRIUS, C. 20. (intranzitiv) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească (în mod abuziv) un loc (în special un loc de muncă, o slujbă). Destul să fi spus că nu știi – și zburam din școală, C. PETRESCU, C. vezi 106. ♦ intranzitiv (Rar) A cădea, a aluneca, a se prăbuși, a se prăvăli. Numai trei dinți i-au rămas în gură. I se clatină și aceia, gata să zboare. STANCU, despre 123. Se ținea cu amîndouă mîinile, să nu zboare în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101. 6. tranzitiv (Popular, în expresie) A zbura laptele = a pune cîteva linguri de lapte acru în lapte dulce fierbinte, pentru a-l face să se brînzească, ca să se aleagă brînza. – prezent industrie persoană persoana a treia plural: ei / ele și: (învechit) zbor (ALECSANDRI, P. III 9). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURA: ZBURÁ, zbor, verb I. 1. intranzitiv (Despre păsări și insecte) A se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind azvârlit sau lansat cu putere). 2. intranzitiv (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. intranzitiv figurat A merge foarte iute, a alerga, a goni. Caii au prins a zbura prin omăt (SADOVEANU). ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni (VLAHUȚĂ). ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. tranzitiv figurat A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. Se așeză iar, de frică să nu-l zboare din barcă un val (DUMITRIU). • Expresia: A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (familial) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (intranzitiv) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ intranzitiv (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. tranzitiv (popular, în expresie) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte, ca să se aleagă brânza. – latina *exvolare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBURA: ZBURÁ, zbor, verb I. 1. intranzitiv (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere). 2. intranzitiv (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. intranzitiv figurat A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. tranzitiv figurat A smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna. • Expresia: A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (familial) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (intranzitiv) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ intranzitiv (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. tranzitiv (popular; în expresie) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – latina *exvŏlāre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBURA: ZBURÁ, zbor, verb I. 1. intranzitiv (Despre păsări și insecte) A plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a-și lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind aruncat sau lansat cu putere). 2. intranzitiv (Despre aparate de zbor) A se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat. 3. intranzitiv figurat A merge foarte repede, a alerga, a goni. ♦ (Despre oameni) A străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge repede. ♦ (Despre gânduri, idei) A se succeda cu repeziciune. 4. tranzitiv figurat A smulge de la locul său, aprăvăli, a răsturna. • Expresia: A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî. A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare. (familial) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia. (intranzitiv) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă). ♦ intranzitiv (Rar) A cădea, a se prăbuși, a se prăvăli. 5. tranzitiv (popular; în expresie) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza. – latina *exvolare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBURA: ZBURA verb 1. a plana, a pluti. (O hîrtie luată de vînt zbura în văzduh.) 2. a trece. (Berzele zbura în stoluri spre Africa.) 3. (AV.) a naviga. (O aeronavă care zbura.) 4. a merge. (Avionul zbura cu 1000 de km pe oră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru zbura: zbura, zbor vezi t. 1. a concedia. 2. (despre elevi sau studenți) a exmatricula. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbura: zburá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu zbor, persoana a treia singular: el / ea și plural zboáră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbura: zburá (a zbura) verb, indicativ prezent 3 zboáră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBURA' zbughéscZBUGHIZBÚGHIAZBUGHÍREZBURÁZBURÁREZBURÁTZBURĂTĂCÍZBURĂTĂCÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zbura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zbura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O hîrtie luată de vînt zbura în văzduh. Berzele zbura în stoluri spre Africa. O aeronavă care zbura. Avionul zbura cu 1000 de km pe oră. O hârtie luată de vânt zbura în văzduh. Berzele zbura în stoluri spre Africa. Avionul zbura cu 1000 de km pe oră. Zburá a zbura verb, indicativ prezent 3 zboáră. |
GRAMATICA cuvântului zbura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zbura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zbura poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE zbura? Vezi cuvântul zbura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbura?[ zbu-ra ] Se pare că cuvântul zbura are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL zbura Inţelegi mai uşor cuvântul zbura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A zbura cuiva capul = a tăia cuiva capul; a ucide A-și zbura creierii = a se sinucide împușcîndu-se Familiar A zbura pe cineva sau a face să zboare de undeva = a da pe cineva afară în mod abuziv de undeva în special dintr-o slujbă Intranzitiv A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească în mod abuziv un loc în special un loc de muncă, o slujbă Tranzitiv Popular, în expresie A zbura laptele = a pune cîteva linguri de lapte acru în lapte dulce fierbinte, pentru a-l face să se brînzească, ca să se aleagă brînza A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare Familial A zbura sau a face să zboare pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia Intranzitiv A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc în special un post, o slujbă Tranzitiv popular, în expresie A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte, ca să se aleagă brânza A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare Familial A zbura sau a face să zboare pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia Intranzitiv A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc în special un post, o slujbă Tranzitiv popular; în expresie A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare Familial A zbura sau a face să zboare pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia Intranzitiv A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc în special un post, o slujbă Tranzitiv popular; în expresie A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zbura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da după cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
