 | as |
|
| Zbuciuma [ zbu-ci-u-ma ] VEZI SINONIME PENTRU zbuciuma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zbuciuma în mai multe dicționareDefinițiile pentru zbuciuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zbuciuma (forma la infinitiv) A zbuciuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. reflexiv 1. A fi într-o stare de neliniște sufletească, a, se frămînta, a se chinui. Ceasuri întregi de cînd se zbuciumă inspectorul comunal să-și sfîrșească discursul, pe care l-a ținut din ordin de sus. spaniolă POPESCU, M. G. 21. Oamenii, văzindu-le zbuciumîndu-se așa, au început care dincotro să le mîngîie. CREANGĂ, P. 175. Fără grijă, tu dormi bine, Eu mă zbucium, vai de mine. SEVASTOS, C. 156. 2. A se mișca cu neastîmpăr; a se agita eu violență, a se zbate, a se zvîrcoli. Inima ei aprinsă se zbuciuma în coșul pieptului, ca un porumbel ce bate din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Unde-i mumă-ta? – De cînd ai venit se zbuciumă în piua în care-ai încuiat-o tu. EMINESCU, N. 9. Cînd mă zbuciumam să-mi scot picioarele, am auzit o detunătură, contemporanul, m 828. Mări, omule, nu te zbuciuma așa, că-mi rupi coastele. ALECSANDRI, T. I 99. Durerile creșteau: Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. • tranzitiv (Poetic) Iar sub alun M-apuc să sun Din bucium. înalții munți, Din tălpi la frunți, Îi zbucium. MACEDONSKI, O. I 34. Vîntul zbuciuma frunzișul și, prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMA verb 1. a se perpeli, a se zbate, a se zvîrcoli. (Se zbuciuma din cauza durerilor.) 2. a se frămînta, a se zbate, a se zvîrcoli, (popular) a se bate, (învechit și regional) a se ticăi. (S-a zbuciuma toată noaptea în așternut.) 3. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, (învechit și regional) a sălta, (învechit) a (se) sălbătici. (Apele crescute se zbuciuma în matcă.) 4. a se chinui, a se consuma, a se frămînta, a se zbate, (regional) a se marghioli, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărîma. (Nu te mai zbuciuma atîta pentru toate!) 5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zvîrcoli, (Moldova și Bucovina) a se cioșmoli. (Se zbuciuma în mod inutil.) 6. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se zbuciuma să rezolve problema.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. zbuciuma (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbucium, verb I 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Din buciuma. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbuciuma: zbuciumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu zbúcium, persoana a treia singular: el / ea și plural zbúciumă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbuciuma: zbuciumá (a zbuciuma) verb, indicativ prezent 3 zbúciumă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBUCIUMA' ZBROÁTECZBUCHÍzbucináreZBÚCIUMZBUCIUMÁZBUCIUMÁREZBUCIUMÁTZBUCIUMĂTÓRZBUCIUMĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zbuciuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zbuciuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se zbuciuma din cauza durerilor. S-a zbuciuma toată noaptea în așternut. Apele crescute se zbuciuma în matcă. Nu te mai zbuciuma atîta pentru toate! 5. Se zbuciuma în mod inutil. Se zbuciuma să rezolve problema. S-a zbuciuma toată noaptea în așternut. Nu te mai zbuciuma atâta pentru toate! 5. Se zbuciuma în mod inutil. Zbuciuma din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃. Zbuciumá a zbuciuma verb, indicativ prezent 3 zbúciumă. |
GRAMATICA cuvântului zbuciuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zbuciuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zbuciuma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zbuciuma? Vezi cuvântul zbuciuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbuciuma?[ zbu-ci-u-ma ] Se pare că cuvântul zbuciuma are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zbuciuma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hiolă substantiv feminin regional; în locuțiune adverbiala în hiolă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul zbuciuma se conjugă: ei ele zbúciumă
