 | as |
|
| Vui [ vu-i ] VEZI SINONIME PENTRU vui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vui în mai multe dicționareDefinițiile pentru vui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vui (forma la infinitiv) A vui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VUI: VUÍ, persoană 3 vuiește, verb IV. intranzitiv 1. A produce un zgomot prelungit (uneori intens, alteori înăbușit); a vîjîi, a mugi, a hui. Fugarii se pierdeau, – înainte – ca nălucile; vîntul vuia, ploaia vuia, nourii vuiau, copitele vuiau surd pe pămîntul plin de apă. SADOVEANU, O. I 150. Trenul trecu vuind peste podul albaneză C. PETRESCU, S. 33. Prin vulturi vîntul viu vuia. COȘBUC, forme I 56. ♦ (Despre tunet) A bubui. Tunetul se poartă vuind din loc în locuțiune ALECSANDRI, P. I 193. Tunetul vuia în depărtare. NEGRUZZI, S. I 57. ♦ (Despre foc și lucrurile supuse acțiunii lui) A dudui; a țiui. Vuia în sobă tăciunele aprins. CREANGĂ, A. 34. ♦ (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A suna, a răsuna. Clopotul prinse a vui prin noapte. SADOVEANU, O. VII 366. Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat. EMINESCU, O. I 1. Buciumul vuiește-n munte, sună valea de cimpoi. ALECSANDRI, P. A. 45. S-aud tobele vuind. NEGRUZZI, S. II 77. ♦ (Despre mulțimi, colectivități) A face gălăgie, a vocifera; a fremăta. Mulțimea vuia într-una, întrecînd vuietul apei. vezi limba română noiembrie 1953, 20. Lumea foia vuind. SADOVEANU, O. I 511. Cei de-afară însă, cu cît se apropiau, cu atît vuiau mai cuprinzător. REBREANU, I. 33. ♦ (Despre obiecte lovite, care vibrează) A produce un sunet prelung; a trosni, a pîrîi, a hurui. Poarta închizîndu-se, vuiește lung. SADOVEANU, O. VI 284. Schelele vuiau, macaralele țipau în lanțuri grele, iar ceata înainta în două șiruri, unii care încărcau și alții care descărcați. DUNĂREANU, N. 13. 2. (Subiectul indică locul în care se produce zgomotul) A se umple de sunete puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. Era rece și umed, și de jur împrejur vuiau codrii de brad pe munți. SADOVEANU, O. VIII 12. Capul greu îi vuia amarnic a pustiu. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Valea, muntele vuiesc, în nori, corbii croncăiesc. ALECSANDRI, P. A. 40. • impersonal Și-n urmă-i vuiește, Codrul clocotește De-un mîndru cîntic. ALECSANDRI, P. P. 68. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», arătînd cauza zgomotului) Singurătățile Prutului vuiau de furtuna războiului. SADOVEANU, O. VII 7. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. REBREANU, R. II 199. De vaiet lung vuiește Golul mucedelor stînci. COȘBUC, P. II 12. (figurat, eliptic) Discreția ta nu mai are rost. Vuiește Bucureștiul. N-ai citit nici un ziar? BARANGA, I. 159. De cîteva ceasuri vuia Bucureștii și umblau fel de fel de zvonuri, nimeni neștiind ce s-a întîmplat anume. CAMIL PETRESCU, O. II 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VUI: VUÍ, persoană 3 vuiește, verb IV. intranzitiv 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ specializare (Despre tunet) A bubui. ♦ specializare (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ specializare (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ specializare (Despre obiecte lovite care vibrează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VUI: VUÍ, persoană 3 vuiește, verb IV. intranzitiv 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau înăbușit; a vâjâi, a mugi, a fremăta, a hui, a țiui, a bubui. ♦ specializare (Despre tunet) A bubui. ♦ specializare (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a țiui. ♦ specializare (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a răsuna. Buciumul vuiește. ♦ specializare (Despre obiecte lovite care vibrează) A trosni, a pârâi, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, zarvă, a vocifera; a fremăta. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (și a le transmite prin ecou); a răsuna. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VUI: VUI verb 1. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, (popular) a răzbubui. (vui în depărtare.) 2. a fluiera, a șuiera, a vîjîi, (rar) a zbîrnîi, (Transilvania) a șovăi. (Vîntul vui prin hornuri.) 3. a dudui, (rar) a vîjîi. (Focul vui în sobă.) 4. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a răsuna, (figurat) a clocoti. (Valea vui de glasuri.) 5. a răpăi, a răsuna. (Sala vui de aplauze.) 6. a-i suna, a-i țiui. (Urechile îi vui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vui: vuí (-uiésc, -ít), verb – A mugi, a urla. – Variante hui și derivat Creație expresivă, conform limba neogreacă βοιζω, limba sârbă hujiti. – derivat vuiet, substantiv neutru (muget, vîjîit); vuială, substantiv feminin (gălăgie, vuiet); vu(i)etoare, substantiv feminin (arbust, Empetrum nigrum); vuvui, verb (a vîjîi, a urla), conform bubui. Forme diferite ale cuvantului vui: -uiésc vui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VUI: VUI conform limba sârbă Vujo și Vuja < Vlk (Mikl.). 1. Vuia (Cat; 17 B I 283); Meșt. Hristos; – diac (16 B II 229); – frate cu Micul (16 B V 56); – popa, 1620 (Sd VII 271). 2. Vuița b (P Gov f° 18 vo). 3. Vuionii, cartierul urmașilor lui Vuia, băn. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vui: vuí (a vui) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea vuiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea vuiá; conjunctiv prezent 3 să vuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vui: vuí verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea vuiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea vuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea vuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VUI' vuVucașinVuc/eavuetVUÍVUIÁLĂVÚIETVUIETÁVUIETOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vui în depărtare. Vîntul vui prin hornuri. Focul vui în sobă. Valea vui de glasuri. Sala vui de aplauze. Urechile îi vui. Focul vui în sobă. Urechile îi vui. Vuí a vui verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea vuiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea vuiá; conjunctiv prezent 3 să vuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului vui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vui poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vui? Vezi cuvântul vui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vui?[ vu-i ] Se pare că cuvântul vui are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Căpitan de port?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
