 | as |
|
| Vraişte [ vra-iş-te ] VEZI SINONIME PENTRU vraişte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vraiste în mai multe dicționareDefinițiile pentru vraiste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VRAIȘTE: verb reflexiv:ÁIȘTE substantiv feminin Voie nestingherită, libertate.(care duce la dezordine); neorînduială, harababură. Nu intră cine poftește; la poartă nu-i verb reflexiv:aiște ca înainte verb reflexiv:eme. SADOVEANU, forme J. 14. Mai demult... grînele se treierau cu caii slobozi, în verb reflexiv:aiște. PAMFILE, A. R. 204. Se duse în grădină să nu mai audă zgomot, să nu mai vadă verb reflexiv:aiștea din casă. VLAHUȚĂ, la CADE. • (Adverbial) În dezordine, în neorînduială; fără stăpîn, în voia soartei. De ce să nu mă întorc?... auzi vorbă! O să-mi las eu averea verb reflexiv:aiște? REBREANU, R. II 68. O Încăpere rămasă verb reflexiv:aiște, cu ușile trîntite de vînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 120. Lîngă soba care-i mai totdeauna rece, sînt aruncate verb reflexiv:aiște țoale vechi. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Adjectival invariabil, despre uși, ferestre) Larg deschis, dat în lături. În salon era tăcere. Ușile erau verb reflexiv:aiște. DUMITRIU, N. 52. Duhneala țuicii din pivnițile cu obloane verb reflexiv:aiște. C. PETRESCU, A. R. 9. Poți dormi in liniște, cu ușile și ferestrele verb reflexiv:aiște. BART, E. 326. Văz lumină la ferestrele din dos... și ferestrele verb reflexiv:aiște. CARAGIALE, T. I 106. – Pronunțat: verb reflexiv:a-iș-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VRAIȘTE: verb reflexiv:ÁIȘTE substantiv feminin Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. • (Adverbial) Lucruri aruncate verb reflexiv:aiște. [ pronunție: verb reflexiv:a-iș-] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VRAIȘTE: verb reflexiv:ÁIȘTE substantiv feminin Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate verb reflexiv:aiște. [ pronunție: verb reflexiv:aiș-] – conform verb reflexiv:af. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VRAIȘTE: verb reflexiv:ÁIȘTE adjectiv invariabil și adverbial 1) Care este în mare dezordine; lăsat în voia soartei. 2) (despre uși, ferestre) Care este larg deschis. [silabe verb reflexiv:a-iș- și verb reflexiv:aiș-] /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vraiște: verb reflexiv:aiște adverb deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre verb reflexiv:aiște ISP. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru vraiște: verb reflexiv:áiște, adverb – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vraiște: verb reflexiv:áiște substantiv feminin (silabe verb reflexiv:a-iș-/vraiș-), genitiv dativ articulat verb reflexiv:áiștii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vraiște: !vráiște1 (verb reflexiv:aiș-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat verb reflexiv:áiștii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vraiște: *vráiște2 adverb Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VRAISTE' VRAE:VRAFVRĂFUÍVrahieVRÁIȘTEVRÁJĂVRĂJÁRVRÁJBĂvrăjbésc |
GRAMATICA cuvântului vraiște? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vraiște. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vraiște poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vraişte? Vezi cuvântul vraişte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vraişte?[ vra-iş-te ] Se pare că cuvântul vraişte are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rar cu azi cu mâine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
