 | as |
|
| Vorbăreţ [ vor-bă-reţ ] VEZI SINONIME PENTRU vorbăreţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vorbaret în mai multe dicționareDefinițiile pentru vorbaret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adjectiv (Și în forma vorbareț) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, gureș, limbut. Catrina era mărunțică; dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. Nevastă-mea, de unde părea vorbăreață, a devenit lividă. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. Vorbăreață, veselă, avea de spus atîtea, încît Ana și mama ei tăcuseră de tot, ascultînd-o. BASSARABESCU, substantiv neutru 140. Dumitru era... nu prea vorbăreț, dar glumeț. ȘEZ. IV 18. ♦ (Substantivat, rar) Persoană care vorbește în public; orator. În mijlocul acelei neliniști, vedeai; la fiecare moment, izbucnind cîte un nou vorbăreț. – Și din cei mai voinici – îndemnînd lumea să-și apere dreptul. BUJOR, S. 123. ♦ figurat Expresiv. Unu-n brațele altuia, tremurînd ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută. EMINESCU, O. I 82. – Variante: vorbáreț, -ă, vorbáriț, -ă (BOLINTINEANU, O. 377, NEGRUZZI, S. III 59) adjectiv Forme diferite ale cuvantului vorbaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂREȚ substantiv, adjectiv clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, (livresc) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (popular și fam.) farfara, (popular) gureș, toacă-gură, (învechit și regional) spornic, vorbareț, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Moldova) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tîndălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familial) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (figurat) meliță. (E un mare vorbaret.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vorbareț: vorbáreț, -ă (est) și vorbăréț, -eáță (vest) adjectiv, plural ețĭ, ețe (despre vorbă. Cp. cu hirbareț). Care nu e tăcut, căruĭa-ĭ place vorba: om vorbăreț. vezi guraliv, limbut, flecar. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: vorbaret-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbareț, vorbar. ♦ figurat Expresiv. – Vorbi + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ figurat Expresiv. – Vorbi + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vorbăreț: vorbăreț a. 1. care vorbește mult; 2. figurat elocvent: numai ochiul e vorbăreț, iar limba lui e mută EM. ║ m. vorbă lungă, flecar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORBAREȚ: VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adjectiv (învechit) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) figurat Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + sufix -areț. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: vorbaret-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂRÉȚ vorbareteáță (vorbaretéți, vorbaretéțe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + sufix vorbaretăreț Forme diferite ale cuvantului vorbaret: eáță Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORBAREȚ: VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adjectiv (învechit) 1. Vorbăreț. 2. figurat Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + sufix -areț. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: vorbaret-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbareț: vorbareț substantiv, adjectiv verbal CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbăreț: vorbăréț adjectiv masculin, plural vorbăréți; forme singular vorbăreáță, plural vorbăréțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vorbareț: vorbáreț (învechit) adjectiv masculin, plural vorbáreți; forme vorbáreță, plural vorbárețe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbareț: vorbáreț adjectiv masculin, plural vorbáreți; forme singular vorbáreță, plural vorbárețe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vorbăreț: vorbăréț adjectiv masculin, plural vorbăréți; forme vorbăreáță, plural vorbăréțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vorbăreț: Vorbăreț ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VORBAREȚ: VORBÁREȚ, -Ă adjectiv verbal vorbăreț. Forme diferite ale cuvantului vorbaret: vorbaret-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VORBĂREȚ: VORBĂRÉȚ substantiv, adjectiv verbal flecar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VORBARET' vórbă-lúngăVORBÁRVORBĂRÁIEVORBĂREÁȚĂVORBĂRÉȚVORBĂRÍEVORBÁRIȚVORBÍVORBÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VORBĂREȚ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vorbăreţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E un mare vorbĂreȚ. VORBĂRÉȚ vorbĂreȚeáță vorbĂreȚéți, vorbĂreȚéțe Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + sufix vorbĂreȚăreț. |
GRAMATICA cuvântului VORBĂREȚ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vorbăreţ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VORBĂREȚ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vorbăreţ? Vezi cuvântul vorbăreţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vorbăreţ?[ vor-bă-reţ ] Se pare că cuvântul vorbăreţ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VORBĂREȚ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gaz perfect sau ideal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
