 | as |
|
| Voluntar [ vo-lun-tar ] VEZI SINONIME PENTRU voluntar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului voluntar în mai multe dicționareDefinițiile pentru voluntar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR1, voluntari, substantiv masculin Persoană care intră în armată spre a face serviciul militar nesilit de nimeni sau înainte de a fi împlinit vîrsta cerută; prin extensie persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă. Făcuse războiul ca voluntar, la optsprezece ani. DUMITRIU, N. 153. Sînt verb reflexiv:eo douăzeci de voluntari tineri. conduși de un ofițer și doi sergenți rezerviști către Dunăre – la război. CARAGIALE, O. I 355. Ioan mai ademeni în serviciul său o seamă de voluntari sîrbi, greci și bulgari. HASDEU, I. vezi 16. ♦ Persoană care se oferă să facă de bunăvoie și dezinteresat o muncă, pentru care se cere tragere de inimă și spirit de sacrificiu. Cîteva zeci de mii de tineri au venit aici, voluntari, din toată Uniunea Sovietică și-și dau contribuția lor la refacerea orașului [Stalingrad]. STANCU, U.R.S.S. 185. – Variante: (învechit) volintír (SADOVEANU, O. VII 211, ALECSANDRI, T. I 191), volontír (GHICA, A. 500) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR2, -Ă, voluntari, -e, adjectiv (Despre oameni și despre manifestări sau aspecte ale lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient. Au fost echipe voluntare care intrau la lucru după ce își terminaseră munca lor. BARANGA, I. 171. 2. (Despre acțiuni) Care se face de bunăvoie, din propria inițiativă a cuiva, fără constrîngere. Prin munca voluntară a tineretului sătesc au fost amenajate numeroase terenuri de sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697. Act voluntar = acțiune săvîrșită de cineva în mod conștient, voit. 3. Care exprimă voință. Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13L Era mai înalt și mai chipeș ca Grigore, cu înfățișarea voluntară a omului obișnuit. REBREANU, R. I 81. 4. Care își impune voința; autoritar. Are o fire foarte voluntară. REBREANU, R. I 29. Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor). 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. • Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care cere să fie chemată sub arme fără a avea această obligație; prin extensie persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să execute o misiune de luptă. ♦ Persoană care se oferă să facă un. serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Variante: (II) (învechit) volintír, volontír substantiv masculin] – Din limba franceza volontaire, latina voluntarius, limba rusă volentir. Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adjectiv, substantiv masculin I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. • Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); prin extensie persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Variante: (II) (învechit) volintír, volontír substantiv masculin] – Din limba franceza volontaire, latina voluntarius, limba rusă volentir. Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR, -Ă I. adjectiv 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. • care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. substantiv masculin 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< latina voluntarius, limba franceza volontaire) Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR, -Ă: VOLUNTÁR, -Ă adjectiv 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. // substantiv masculin Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< latina voluntarius, conform limba franceza volontaire, italiana volontario]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR1 voluntară (voluntari, voluntare) 1)(despre persoane) Care acționează de bună voie, din proprie inițiativă. 2) Care își impune voința; autoritar. 3) (despre acțiuni) Care se face fără constrângere. /<lat. voluntarius, limba franceza volontiare, italiana volontarie Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru voluntar: *voluntár, -ă adjectiv (latina voluntarius. vezi volintir). Al voințeĭ: acte voluntare. De bună voĭe, nesilit: act voluntar. Soldat înrolat de voĭe în ainte de etatea legală saŭ fără să datorească serviciu militar. adverb De bună voĭe. Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOLUNTAR: VOLUNTÁR2 voluntari m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligație. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, limba franceza volontiare, italiana volontaire Forme diferite ale cuvantului voluntar: voluntari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru voluntar: voluntár adjectiv masculin, substantiv masculin, plural voluntári; adjectiv feminin, substantiv feminin voluntáră, plural voluntáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru voluntar: voluntár adjectiv masculin, substantiv masculin, plural voluntári; forme singular voluntáră, plural voluntáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Voluntar: Voluntar ≠ involuntar, neintenționat, nevoluntar Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VOLUNTAR' volúmicVOLUMINÓSvoluminozitátevolunéțVOLUNTÁRVOLUNTARIÁTVOLUNTARÍSMVOLUNTARÍSTvoluntarístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VOLUNTAR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului voluntar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VOLUNTÁR1 voluntară voluntari, voluntare 1despre persoane Care acționează de bună voie, din proprie inițiativă. VOLUNTÁR2 voluntari m. |
GRAMATICA cuvântului VOLUNTAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului voluntar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VOLUNTAR poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE voluntar? Vezi cuvântul voluntar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul voluntar?[ vo-lun-tar ] Se pare că cuvântul voluntar are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VOLUNTAR Inţelegi mai uşor cuvântul voluntar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAct voluntar = acțiune săvîrșită de cineva în mod conștient, voit Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VOLUNTAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a veni mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul voluntar are forma: voluntári
La singular substantivul voluntar are forma: voluntáră
