 | as |
|
| Voinic [ vo-i-nic ] VEZI SINONIME PENTRU voinic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului voinic în mai multe dicționareDefinițiile pentru voinic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC1, voinici, substantiv masculin 1. Tînăr chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. Voinice Buzdugane, nu copila poartă vina De-a fi rupt unirea voastră. EFTIMIU, Î. 93. Sînt voinic care am înfruntat multe primejdii și nu știu ce este frica. POPESCU, I 32. Pe deasupra de prăpăstii sînt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie. EMINESCU, O. I 76. • figurat Fulgere, voinice, Ce-mi tresari din greu? Ce-mi arăți cărarea, Ca s-o pierd mereu? CERNA, P. 117. Cruce de voinic vezi cruce (10). Voinic de codru (sau voinicul codrului) = haiduc. De desperație se făcură voinici de codru. NEGRUZZI, S. I 81. Sub poale de codru verde O zare de foc se vede, Și la zarea focului Stau voinicii codrului. ALECSANDRI, P. P. 262. 2. Flăcău, fecior. Stetea frumoasa pe-un răzor, Voinicul lîngă ea devale. COȘBUC, P. I 181. [Fata de împărat] întîlni doi zmei ce se luptau de nouă ani... Cum o văzură ei, crezînd că este un voinic, unul îi zise... ISPIRESCU, L. 19. Voinic tînăr, cal bătrîn, Greu se-ngăduie la drum. CREANGĂ, P. 193. 3. (Astăzi arhaizant sau popular) Bărbat înarmat făcînd parte dintr-o formație militară; soldat, ostaș. Dădui de dușmani, închisei ochii. Mă repezii, fără să verb reflexiv:eau, cu verb reflexiv:eo douăzeci de voinici. DELAVRANCEA, O. II 191. Nu știu căpitanul dacă-a așteptat, Dar cu două sute voinici a plecat. BOLINTINEANU, O. 11. Tunuri mari și tunuri mici, La tot tunul cinci voinici. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 321. Domnul Ștefan... pe cal încălecat, Și cu mulți voinici pleca, De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. ALECSANDRI, P. P. 168. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC2, -Ă, voinici, -e, adjectiv Bine făcut, robust, viguros, vînjos, puternic. Era voinic, sănătos, rumen la față. DELAVRANCEA, H. T. 115. Și pe coarda-i cea pletoasă Să-mi dizmierd murgul voinic. ALECSANDRI, P. A. 57. • figurat Cu fire voinică Te-avîntă nainte. NECULUȚĂ, Ț. despre 39. Calul își înfierbînta Și-un rătez voinic îi da, Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. • (Substantivat) De-aș avea o mîndrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică. ALECSANDRI, O. 63. Forme diferite ale cuvantului voinic: voinic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINIC adjectiv 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, vînjos, zdravăn, (popular) țeapăn, vînos, vîrtos, (regional) puteros, putut, socolan, (Banat și Transilvania) pogan, (învechit) potent, putincios, spatoș, (figurat ) verde. (Om voinic.) 2. masiv, planturos, voluminos, zdravăn. (O femeie voinic.) 3. corpolent, solid, trupeș. (Excesiv de voinic.) 4. legat, robust, solid, viguros, vînjos, zdravăn. (Un trup voinic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC, -Ă, voinici, -ce, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. • Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (învechit) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din limba bulgară, sârbo-croată vojnic. Forme diferite ale cuvantului voinic: voinic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC, -Ă, voinici, -ce, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, curajos, viteaz, îndrăzneț. • Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (învechit) Soldat, ostaș. II. Adj. Robust, viguros, vânjos. – Din limba bulgară, limba sârbă vojnik. Forme diferite ale cuvantului voinic: voinic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC adjectiv verbal brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC voiniccă (voinicci, voinicce) și substantival Care are o mare putere fizică; puternic. /<sl. vojniku Forme diferite ale cuvantului voinic: voiniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru voinic: voinic adjectiv verbal BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru voinic: voiníc substantiv masculin, adjectiv masculin, plural voiníci; forme singular voinícă, genitiv dativ articulat voinícei, plural voiníce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VOINIC: VOINÍC substantiv verbal erou, fecior, flăcău, militar, ostaș, oștean, soldat, tânăr, viteaz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru voinic: voinic substantiv verbal EROU. FECIOR. FLĂCĂU. MILITAR. OSTAȘ. OȘTEAN. SOLDAT. TÎNĂR. VITEAZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru voinic: voiníc adjectiv masculin, substantiv masculin, plural voiníci; adjectiv feminin, substantiv feminin voinícă, plural voiníce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Voinic: Voinic ≠ becisnic, debil, molatic, slab, slăbănog Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VOINIC' Voil/avóinăVÓINEAVoin/eciVOINÍCVOINICÁRVOINICÁȘVOINICEÁSCĂVOINICÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Voinic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului voinic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om voinic. O femeie voinic. Excesiv de voinic. Un trup voinic. Un trup voinic. VOINÍC voiniccă voinicci, voinicce și substantival Care are o mare putere fizică; puternic. |
GRAMATICA cuvântului Voinic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului voinic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Voinic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE voinic? Vezi cuvântul voinic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul voinic?[ vo-i-nic ] Se pare că cuvântul voinic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Voinic Inţelegi mai uşor cuvântul voinic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVoinic de codru sau voinicul codrului = haiduc Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Voinic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Indice de clasificare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul voinic are forma: voinícă
La plural substantivul voinic are forma: voiníci
