eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție viu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Viu [ viu ]
VEZI SINONIME PENTRU viu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului viu în mai multe dicționare

Definițiile pentru viu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIU:
VIU2, VIE, vii, adjectiv

1. (În opoziție cu mort) Care e în viață, care (mai) trăiește. Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44. Să nu mai știu De sînt mort sau de sînt viu. ALECSANDRI, P. 102. Cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții ii mai ține. NEGRUZZI, S. I 138.
       • (În opoziție cu limbă moartă) Limbă vie = limbă care se vorbește și care evoluează; limbă în circulație. Limba vie nu poate fi stăvilită; încercările artificiale n-au avut nici un sorț de a se statornici. SADOVEANU, E. 35. Amintirile și povestirile lui Creangă sînt însăși limba vie a poporului, ridicată la un înalt potențial artistic. id. ib. 97.
       • locuțiune adjectiv De viu = fiind încă în viață, trăind încă. Chinul ăsta cum se cheamă, Cînd de viu ești în mormînt? COȘBUC, P. II

10. Amîndoi se pierd de vii În codri merei pustii. ALECSANDRI, P. II 90. Cine face orz din grîu, Să-l mînce viermii de viu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 281. Îl mănîncă viermii de viu, se spune despre cineva extrem de leneș sau de neîngrijit, de murdar.
       • Expresia: A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu î a supune pe cineva la chinuri, jupuindu-l; figurat a jefui, a jecmăni pe cineva; a fi fără milă față de cineva. vezi jupui. A îngropa (pe cineva) de viu sau a băga (pe cineva) de viu în mormînt (sau în groapă, în pămînt) vezi băga (I 2). A mînca (pe cineva) de viu vezi mînca (1). Viu-viuț (sau -viuleț)= chiar viu, într-adevăr viu; nevătămat. Porunci lui Ercule să-i aducă din Arcadia vie-viuliță, cerboaica. ISPIRESCU, U. 37. Căprioara ce-o împușcase fugea vie-viuliță. ȘEZ. VII 50. Viu sau mort = în viață sau mort, în orice stare s-ar afla, oricum ar fi. Mai mult mort decît viu vezi mort (1).
       • (Substantivat) Cu viii nu mai am de-a face de mult. MACEDONSKI, O. I 32. Părintele Isaia, în loc să umble morțiș, ca alți popi, după cerșitorit, luînd și de pe viu și de pe mort... el, dimpotrivă, zicea că este de altă părere. CREANGĂ, A. 138. (expresie) A fi mort între vii = a fi ca și mort. Nici cu viii, nici cu morții, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește. Morții cu morții și viii cu viii, se spune celor care se consolează greu de pierderea unei persoane dragi, neglijîndu-și interesele. Morți cu morți și vii cu vii, Și pînă ne-om învoi, Amîndoi că vom cinsti. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 487.
♦ (În opoziție cu inert, neînsuflețit) Care este dotat cu viață, prin extensie cu simțire, cu mișcare; însuflețit. Noi sîntem adevărata uzină, sîntem uzina vie. SAHIA, N. 36. Harabagia... e mai bună: că ai a face tot cu marfă vie, care la deal să dă pe jos. CREANGĂ, P. 107. Eu sînt vie, tu ești mort Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. Inventar viu vezi inventar. Gard viu vezi gard (1) Carne vie vezi carne (1). Rană vie = rană deschisă, care sîngerează. Îl legă în pat, și-l bătu, și-l crestă cu iataganul de i-a făcut trupul ca o rană vie. SADOVEANU, O. VIII 236. Argint viu vezi argint (3).

2. (În concepția creștină, despre dumnezeu) Care trăiește în veci; etern, nemuritor. Mă jur pe viul dumnezeu și pe stema mea de împărat că... îi voi da pe fata mea. ISPIRESCU, L. 378.

3. Plin de viață, de neastîmpăr, cu mișcări, iuți, vioaie. Admiram cele patru animale subțiri și vii ca jocul de izvor. CAMIL PETRESCU, U. N. 383.
♦ Cu reacțiuni viguroase, prompte, firești; plin de vitalitate, dinamic. Duduie, să știi că de dala asta te admir eu, pentru că urăști, iubești, disprețuiești, ești vie și limpede. IBRĂILEANU, A. 751
♦ Expresiv, animat. Mesenii încîntați Rămas-au

– Atît era de vie și de atrăgătoare Vorbirea lui. ALECSANDRI, T. II 100.

4. (Despre plante) Viguros, sănătos; verde. Unde-s tufele mai vii, Tot mormînturi de copii. ALECSANDRI, P. P. 35.
♦ (Despre ape) Care curge vioi, repede. Iată punțile de bîrne... Morile, izvorul viu. MACEDONSKI, O. I

8. Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră. EMINESCU, O. I 93.
♦ (Rar, despre aer) Curat, proaspăt, răcoros. Stătură toți trei în picioare în aerul viu, trezit, tare, desprimăvărat. DUMITRIU, N. 21.
♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. Lelița Ileana hrănea un foc viu sub șopron. SADOVEANU, O. VIII 214.

5. (Despre zgomote și despre sursele zgomotelor) Răsunător, puternic. A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56.
       • (Adverbial) Un sunet de argint răsună viu. DUNĂREANU, CH. 122. Și-n creasta coifului înalt Prin vulturi vîntul viu vuia. COȘBUC, P. I 56. Tunetul prin bubuire viu răspunde la urare. BELDICEANU, P. 65.
♦ (Despre lumină, prin extensie despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. O lumină vie se deschisese într-o clipă cătră sale în ceață, cătră apele împrăștiate ale Moldovei. SADOVEANU, O. IV 486. Era un soare viu ca de cristal apos. CAMIL, PETRESCU, U. N. 199. Se văzu în lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. EMINESCU, N. 55.
       • (Adverbial) Și cît de viu s-aprinde el [luceafărul] în orișicare sară. EMINESCU, O. I 168.
♦ (Despre culori, prin extensie despre obiecte colorate) Aprins, strălucitor. Îmi aduc aminte de fluturii pe care i-am prins și de culorile vii și minunate pe care le-am șters, în glumă, de pe aripile lor. STANCU, despre 24. Pe jos sînt covoare țesute-n flori vii. EMINESCU, O. IV 165.
       • (Adverbial) Raze de soare scînteiau în mătăsuri și dantele viu colorate, răspîndite în neorînduială pe mese. SADOVEANU, O. VIII 39. Sînt păduri de portocale Ce s-acoper viu cu flori. ALECSANDRI, P. III 130.
♦ (Despre ochi, priviri) Care strălucește de vioiciune, de inteligență; ager, vioi. Privea țintă numai cu ochii lui vii și zîmbea cu zîmbetul lui misterios. SADOVEANU, O. VII 77. Pe figura lui negricioasă, cu privirea vie de diamant negru a ochilor, a trecut un surîs. CAMIL, PETRESCU, O. I 283.

6. (Despre abstracte) Intens, puternic. În oglinda închipuirii se păstrează vii și neșterse unele amintiri ale trecutului. HOGAȘ, M. N. 107. Aici amintirile istorice sînt vii. VLAHUȚĂ, R. P. 63. Aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. EMINESCU, N. 77. El aleargă plaiul fără să-o-ntîlnească, Via lui durere crește nencetat. BOLINTINEANU, O. 87.
       • (Adverbial) E Ileana Cosînzeana!... la ea privesc uimit, Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit. ALECSANDRI, P. III 20.
Forme diferite ale cuvantului viu: viuvie
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIU:
VÍU, VÍE, vii, adjectiv, substantiv neutru

I. Adj.

1. (Adesea substantivat) Care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață.
       • locuțiune adjectiv, adverb De viu = fiind încă în viață.
       • Locuţiune adverbiala Pe viu = în mod direct, nemijlocit.
       • Expresia: Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț.
       • (Substantivat, în expresie) A fi mort între vii = a fi ca și mort. Nici cu viii, nici cu morții, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește. Morții cu morții și viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi.
♦ Care este dotat cu simțire.
       • Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea.
♦ Care persistă, care dăinuiește încă. Tradiție vie.
       • Limbă vie = limbă care se vorbește în mod curent în prezent, limbă în circulație.
♦ (În concepția creștină) Etern, nemuritor, veșnic.

2. Plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie.
♦ Animat, însuflețit. Discuție vie.
♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi.

3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde.
♦ (Despre ape) Care curge repede.
♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari.

4. (Despre sunete) Răsunător, puternic.
♦ (Despre lumină; prin extensie despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor.
♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor.

5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie.

II. substantiv neutru (Rar) Viață.

– latina vivus.
Forme diferite ale cuvantului viu: viuvÍe
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIU:
VÍU, VÍE, vii, adjectiv, substantiv neutru

I. Adj.

1. (Adesea substantivat) Care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață.
       • locuțiune adjectiv și adverb De viu = fiind încă în viață.
       • Locuţiune adverbiala Pe viu = în mod direct, nemijlocit.
       • Expresia: Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau nu; cu orice preț.
       • (Substantivat, în expresie) A fi mort între vii = a fi ca și mort. Nici cu viii, nici cu morții, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește. Morții cu morții și viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi.
♦ Care este dotat cu simțire.
       • Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea.
♦ Care persistă, care dăinuie încă. Tradiție vie.
       • Limbă vie = limbă care se vorbește și evoluează, care este în circulație.
♦ (În concepția creștină) Etern, nemuritor, veșnic.

2. Plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie.
♦ Animat, însuflețit. Discuție vie.
♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi.

3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde.
♦ (Despre ape) Care curge repede.
♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari.

4. (Despre sunete) Răsunător, puternic.
♦ (Despre lumină; prin extensie despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor.
♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor.

5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie.

II. substantiv neutru (Rar) Viață.

– latina vivus.
Forme diferite ale cuvantului viu: viuvÍe
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VIU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIU:
VIU adjectiv

1. (învechit și popular) trăitor, viețuitor. (Ființe viu.)

2. însuflețit. (Oameni viu și oameni morți.)

3. (medicina) deschis, necicatrizat, nevindecat, sîngerînd. (Rană viu.)

4. (popular) verde. (Plante viu și plante uscate.)

5. intens, mare, puternic, strălucitor, tare. (O lumină viu.)

6. intens, strălucitor, (figurat) aprins. (Culori viu.)

7. puternic, tare, (franțuzism) criant, (figurat) aprins. (O nuanță viu a unei culori.)

8. chinuitor, intens, puternic, străpungător, violent, (figurat) ascuțit, sfredelitor. (Durere fizică viu.)

9. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent. (O suferință morală viu.)

10. adînc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoție viu.)

11. intens, puternic, (figurat) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorință viu.)

12. însuflețit, vioi, vivace. (Tempo viu de execuție a unei bucăți muzicale.)

13. febril, intens, încordat, însuflețit. (Ritm viu de muncă.)

14. animat, însuflețit. (O discuție viu.)

15. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, (livresc) sempitern, (învechit) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (figurat) nestins. (O amintire viu.) 16. actual, proaspăt. (O amintire mereu viu.) 17. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, (figurat) colorat. (O descriere viu.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIU:
VIU viue (viui)

1) Care trăiește; care este în viață.
       • Carne vie rană deschisă, care sângerează. De viu fiind încă în viață. viu sau mort în orice stare ar fi. Nici viu, nici mort (sau mai mult mort decât viu) extrem de slăbit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de viu (pe cineva) a fi necruțător față de cineva.

2) Care continuă să existe; care persistă, dăinuiește. Tradiție vie. Amintire vie.

3) Care este plin de viață; însuflețit.

4) (despre foc) Care arde cu flacără puternică.

5) (despre lumină) Care este de mare intensitate; orbitor.

6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; strălucitor; intens; strident; puternic.

7) (despre sunete) Care este puternic și deslușit.

8) (despre ochi) Care exprimă inteligență; ager.

9) (despre plante) Care este verde și sănătos. [Monosilabic]. /<lat. vivus
Forme diferite ale cuvantului viu: viue
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VIU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIU:
VIU1 substantiv neutru Calitate, însușire a ceea ce este viu, viața care palpită într-un corp. Străbați cu ochiul viul cald Al formelor rotunde. COȘBUC, P. I 66. A-nvîrtii pumnalu-n carne să se scurgă viul tot. id. ib. 121.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

viu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru viu:
viu a.

1. care e în vieață, care trăiește;

2. figurat însuflețit, fidel: portret viu, povestire vie; limbă vie, care se vorbește încă. [latina VIVUS]. ║ m. cel ce se află în vieață: viii și morții.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Viu
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Viu:
Viu ≠ decedat, defunct, mort, neînsuflețit, pal, palid, răposat, spălăcit, șters, veșted, neviu
Definiție sursă: Dicționar de antonime

viu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viu:
viu adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vii, articulat víii; forme singular vie, plural vii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

viu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viu:
!viu1 adjectiv masculin, plural vii, articulat víii (vi-ii); forme víe, plural vii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

VIU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VIU:
VIU substantiv verbal miez, mijloc, putere, toi.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

viu
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru viu:
viu substantiv verbal MIEZ. MIJLOC. PUTERE. TOI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

viu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viu:
viu substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

viu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viu:
viu2 substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VIU'
vituperáreVITUPERÁȚIEvituperatórVITÚȚĂVÍUVIULÉȚVIULÍȚĂVIÚȚviúță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL viu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului viu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ființe viu.
Oameni viu și oameni morți.
Rană viu.
Plante viu și plante uscate.
O lumină viu.
Culori viu.
O nuanță viu a unei culori.
Durere fizică viu.
O suferință morală viu.
O impresie, o emoție viu.
O dorință viu.
Tempo viu de execuție a unei bucăți muzicale.
Ritm viu de muncă.
O discuție viu.
O amintire viu.
O amintire mereu viu.
O descriere viu.
VIU viue viui 1 Care trăiește; care este în viață.
De viu fiind încă în viață.
Viu sau mort în orice stare ar fi.
Nici viu, nici mort sau mai mult mort decât viu extrem de slăbit din cauza oboselii, fricii, bolii etc.
A jupui de viu pe cineva a fi necruțător față de cineva.
Ființe viu.
Oameni viu și oameni morți.
Plante viu și plante uscate.
Culori viu.
O nuanță viu a unei culori.
O impresie, o emoție viu.
O dorință viu.
Ritm viu de muncă.
O discuție viu.
O amintire mereu viu.

GRAMATICA cuvântului viu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului viu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul viu poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul viu sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • single icon La singular substantivul viu are forma: vie
  • group icon La plural substantivul viu are forma: vii
VEZI PLURALUL pentru viu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE viu?
Vezi cuvântul viu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul viu?
[ viu ]
Se pare că cuvântul viu are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL viu
Inţelegi mai uşor cuvântul viu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În opoziție cu limbă moartă Limbă vie = limbă care se vorbește și care evoluează; limbă în circulație
locuțiune adjectiv De viu = fiind încă în viață, trăind încă
Viu sau mort = în viață sau mort, în orice stare s-ar afla, oricum ar fi
Expresie A fi mort între vii = a fi ca și mort
Rană vie = rană deschisă, care sîngerează
locuțiune adjectiv, adverb De viu = fiind încă în viață
Locuţiune adverbiala Pe viu = în mod direct, nemijlocit
Prin sau cu viu grai = oral
A jupui pe cineva sau a lua cuiva pielea de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui pe cineva
Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț
Substantivat, în expresie A fi mort între vii = a fi ca și mort
Rană sau carne vie = rană sau carne a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea
Limbă vie = limbă care se vorbește în mod curent în prezent, limbă în circulație
locuțiune adjectiv și adverb De viu = fiind încă în viață
Locuţiune adverbiala Pe viu = în mod direct, nemijlocit
Prin sau cu viu grai = oral
A jupui pe cineva sau a lua cuiva pielea de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui pe cineva
Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau nu; cu orice preț
Substantivat, în expresie A fi mort între vii = a fi ca și mort
Rană sau carne vie = rană sau carne a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea
Limbă vie = limbă care se vorbește și evoluează, care este în circulație

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL viu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ marină labă-de-pisică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a începe executarea, a pune în practică
o distanță nu prea mare
încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt
absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app