 | as |
|
| Viţă [ vi-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU viţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vita în mai multe dicționareDefinițiile pentru vita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIȚĂ: VÍȚĂ, vițe, substantiv feminin I. 1. (Uneori determinat prin «de vie») Arbust din familia vitaceelor, cu tulpina lipsită de susținere proprie și agățată prin cîrcei, cu frunze mări în formă de inimă, crestate adînc, cu fructele în ciorchini; se cultivă într-un mare număr de soiuri și varietăți și crește natural, în zăvoaie (Vitis vinifera). Din crengi de viță să-mpletim cununi. BENIUC, M. 110. Uluci năpădite de viță de vie despărțeau grădina cu plopi de locul unei fierării. CĂLINESCU, E. 67. Bată-l vîntul și seninul P-ăl de tot samănă inul Și nu sădește la viță. TEODORESCU, P. P. 333. Boltă de viță = viță cu tulpini lungi, prinse pe un spalier boltit, ca să formeze un acoperiș de verdeață; umbrar obținut în acest fel. Se opri o clipă sub o boltă de viță, ca să respire aerul curat din grădina spitalului. BART, E. 254. • Expresia: A lucra (pe cineva) în foi de viță vezi lucra (5). 2. Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (1) ( vezi coardă (III 4), curmei (2)); prin extensie curpen, verb reflexiv:ej (de orice plantă). Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. [Țugulea] scoase paloșul și începu a tăia la vițe. ISPIRESCU, L. 317. De la casă la casă, Vițe de bostan trase (Cărările). GOROVEI, C. 56. – Compuse: Viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe, mirositoare; crește prin păduri și tufișuri (Clematis Vitalba); viță-de-Canada = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunzele verzi (devenind de un roșu frumos toamna), cultivat ca plantă decorativă pentru a acoperi zidurile și gardurile (Vitis hederacea); viță sălbatică. II. 1. Șuviță de păr. Se uită-n oglindă, își ridică o viță de păr care-i atîrnă la ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. III 89. Cu mînuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. EMINESCU, O. I 42. Capul era dezbrăcat de păr și numai în vîrf vițe surii și strălucitoare se clătinați. RUSSO, O. 48. ♦ Fîșie îngustă, subțire. Răsuci țigara... scăpără și aprinse o viță de iască. SADOVEANU, P. S. 10. [Drumul] se ștergea ca o viță de fum. VLAHUȚĂ, N. 85. 2. Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se răsucește sau se împletește un obiect. vezi coardă (III 3). Pînea... se preface în vițe groase ca degetul, din cari se împletesc covrigii. PAMFILE, Hristos 5. Cu cămeșa de mătasă, Vițele-mpletite-n șase. ALECSANDRI, P. P. 105. 3. Descendent, urmaș, vlăstar, prin extensie neam; figurat soi, fel. Că-n peșteri adînci îl sileau pe brînci Boierii cei mari, viță de tîlhari, Aur să le scoată. DEȘLIU, M. 50. O viță lăpușnenească: feciorul lui Alexandru. HASDEU, R. vezi 116. Ești tu... Viță de om pămîntean Sau verb reflexiv:un zmeu năzdrăvan? ALECSANDRI, P. I 97. Te cunoști de pe cosiță Că ești de-a maică-ta viță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 249. • locuțiune adjectiv De viță = a) de obîrșie boierească. Poate-i fi auzit ce-au pățit alții mai de viță decît dînsul. CREANGĂ, P. 81. Parvenitul și ciocoiul voiesc numaidecît să fie de viță; își caută originea neamului în verb reflexiv:eun cronicar. GHICA, S. 221. Mai de soi și mai de viță, nu ca tine-o rămășiță. popular; b) rudă bună, de sînge. Balaban și cu Ioniță, Ce-i este nepot de viță Și fecior de Novăciță. popular ♦ (Rar) Familie, totalitatea rudelor. Și ți-aș rupe inima, Și ție... Și la toată vița ta. popular Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIȚĂ: VIȚĂ s. 1. (botanică; Vitis) vie. (Frunză de vita; plantează vita.) 2. (botanică) viță-de-vie (Vitis vinifera, riparia etc.) = (regional) acrid, loază, poamă. 3. (botanică) viță sălbatică (Vitis hederacea) = (rar) viță de Canada, (popular) viță puturoasă, (regional) aguridar. 4. (botanică) coardă. (Butucul de vie are mai multe vita.) 5. neam, seminție, spiță, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodiță, (învechit) rod, soi, stepenă. (Oameni de aceeași vita.) 6. familie, neam, (livresc) stirpe, (astăzi rar) seminție, (învechit și popular) sămînță, (învechit și regional) semințenie, tălaie, (Moldova și Transilvania) pojijie, (învechit) femeie, rudă, rudenie. (S-a adunat cu toată vita lui.) 7. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, vlăstar, (popular și fam.) prăsilă, (învechit și regional) rămășiță, (prin Transilvania) porodiță, (învechit) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (vita de domn.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VITĂ: VÍTĂ, vite, substantiv feminin Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, vezi dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. • (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIȚĂ: VÍȚĂ vitae forme 1): vita de vie arbust cu tulpină noduroasă și rădăcini puternice, cu frunze mari, crestate adânc, și cu fructe dispuse în ciorchini. 2) Șuviță de păr sau din alt material, din care se confecționează prin răsucire sau împletire anumite obiecte. 3) ramificație a rădăcinii plantelor. 4) figurat Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmaș. 5) figurat Succesiune de generații care provin dintr-un strămoș comun; neam; seminție; familie. [G.-D. viței] /<lat. vitis Forme diferite ale cuvantului vita: vitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vită: vită forme 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. figurat și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = latina VITA, vieață, de unde vietate (conform greacă ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VITĂ: VÍTĂ vitae forme 1) Nume generic dat animalelor domestice. • vitae cornute vite care au coarne. 2) figurat Om nesimțit și prost. /<lat. vita Forme diferite ale cuvantului vita: vitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VITĂ: VÍTĂ substantiv (zoologie) (învechit și regional) marhă, (Transilvania și Bucovina) mărhaie, (învechit) surec. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VITĂ: VITĂ substantiv (zoologie) (învechit și regional) marhă, (Transilvania și Bucovina) mărhaie, (învechit) surec. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru vită: vită, vite substantiv feminin (peiorativ) om grosolan, nesimțit sau prost Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viță: víță substantiv feminin, genitiv dativ articulat víței; plural víțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viță: víță substantiv feminin, genitiv dativ articulat víței; plural víțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vită: vítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vítei; plural víte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VÎȚĂ: VÎȚĂ, b. (17 B III 512). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VIȚĂ: VÍȚĂ substantiv verbal șuviță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vită: vítă substantiv feminin, plural víte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Viț/a: Viț/a, -ă vezi Iov I 1. Forme diferite ale cuvantului vit/a: vit/a-ă Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru viță: viță substantiv verbal ȘUVIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VITA' VistulavisuitórVisulVIȚVÍTĂVIȚĂ-ÁLBĂVIȚA-CÓRCILORvíță-de-vieVIȚA-EVRÉILOR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL viță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului viță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Frunză de viță; plantează viță. Butucul de vie are mai multe viță. Oameni de aceeași viță. S-a adunat cu toată viță lui. Viță de domn. VÍȚĂ vițăe forme 1: viță de vie arbust cu tulpină noduroasă și rădăcini puternice, cu frunze mari, crestate adânc, și cu fructe dispuse în ciorchini. Frunză de viță; plantează viță. Butucul de vie are mai multe viță. VÍTĂ vițăe forme 1 Nume generic dat animalelor domestice. • vițăe cornute vite care au coarne. |
GRAMATICA cuvântului viță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului viță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul viță poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE viţă? Vezi cuvântul viţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul viţă?[ vi-ţă ] Se pare că cuvântul viţă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL viță Inţelegi mai uşor cuvântul viță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeBoltă de viță = viță cu tulpini lungi, prinse pe un spalier boltit, ca să formeze un acoperiș de verdeață; umbrar obținut în acest fel – Compuse: Viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe, mirositoare; crește prin păduri și tufișuri Clematis Vitalba; viță-de-Canada = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunzele verzi devenind de un roșu frumos toamna, cultivat ca plantă decorativă pentru a acoperi zidurile și gardurile Vitis hederacea; viță sălbatică locuțiune adjectiv De viță = a de obîrșie boierească = regional acrid, loază, poamă Botanică viță sălbatică Vitis hederacea = rar viță de Canada, popular viță puturoasă, regional aguridar Vite albe sau mari = denumire pentru boi și vaci Vite mici = denumire pentru oi și capre = regional acrid, loază, poamă Botanică viță sălbatică Vitis hederacea = rar viță de Canada, popular viță puturoasă, regional aguridar Vită, animal în genere = latina VITA, vieață, de unde vietate conform greacă ZÓON, animal și ZOÈ, vieață |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL viță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i veni mintea la cap sau la loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul viță are forma: víțe
