 | as |
|
| Vî́rstă [ vî́-rstă ] VEZI SINONIME PENTRU vî́rstă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului virsta în mai multe dicționareDefinițiile pentru virsta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎ́RSTĂ: VÎ́RSTĂ1, vîrste, substantiv feminin 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani prin care se exprimă acest timp; etate. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36. Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45. E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. vezi 243. Slujind cu credință... pînă la vîrstă de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139. Președinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui. • locuțiune adjectiv În vîrstă = bătrîn. Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26. Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453. Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr. Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37. După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza. Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Despre două sau mai multe persoane) De-o vîrstă = numărînd același număr de ani. Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270. În floarea vîrstei vezi floare (I 1). 2. Etapă din viața unei ființe, caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la verb reflexiv:emea ei, nu mai apucă, se trece. vezi limba română noiembrie 1950, 50. Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399. Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui verb reflexiv:emea i-a sosit, verb reflexiv:emea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se poată bucura de anumite drepturi (civile sau politice). Nu votează pentru că n-are vîrsta. 4. (Învechit, în expresie) Vîrsta de mijloc = evul mediu. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36. – Variantă: (regional) verb reflexiv:îstă (ALECSANDRI, S. 95) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vî́rstă: vî́rstă (vest) și verb reflexiv:î́stă (est) forme, plural e (vechea slavă verb reflexiv:ŭsta, verb reflexiv:ŭstŭ, sîrb. verb reflexiv:sta, etate; limba rusă verstá, verstă). 1. Etate, durata vĭețiĭ, timp trăit: vîrsta omuluĭ cuprinde copilăria, tinereța, bărbăția și bătrîneța. 2. Epocă a vĭețiĭ omuluĭ, a animalelor saŭ a lumiĭ: Matusalem a murit la vîrsta de 969 de anĭ (Biblia). A fi în vîrstă, a fi destul de bătrîn. A fi de vîrstă (Vechĭ), a fi de vîrsta cuvenită (de ex., major). Între doŭă vîrste, între tinereță și bătrîneță. Cele patru vîrste ale lumiĭ (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce legendare în timpu cărora se crede că oameniĭ aŭ fost din ce în ce maĭ răĭ șĭ maĭ nefericițĭ. Vîrsta de peatră, de bronz și de fer, treĭ epoce preistorice în care oameniĭ aŭ întrebuințat unelte de peatră, apoĭ de bronz și apoĭ de fer. 3. Dungă, vargă, linie (pe o suprafață): o pînză albă cu vîrste negre. 4. Transilvania popular (și vîstră și zvîrtă). Buchet: vîrstă de florĭ. – În Olt. și vîrste, forme fără plural Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎ́RSTĂ: VÎ́RSTĂ2, vîrste, substantiv feminin (Regional; și în forma verb reflexiv:îstă) Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.). Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe față ca niște verb reflexiv:îste vineții. SLAVICI, la TDRG. [Bîtlanul are] o vîrstă de pene, care începe de la ochi și se prelungește pînă la partea inferioară a grumazului. MARIAN, O. II 335. Vezi bădița cum se poartă, Anteriu cu verb reflexiv:îstă lată Și cu pălăria naltă. SEVASTOS, C. 181. • figurat Începu, arătînd spre o verb reflexiv:îstă de nori ce se vedea înspre apus. SLAVICI, N. I 68. 2. Mănunchi de flori; buchet. Culegea la flori domnești, Culegea, vîrstă-și punea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 123. (în forma vîrstră) N-ai casă, nici moșie, Numa vîrstră-n pălărie. BIBICESCU, P. P. 68. – Variante: verb reflexiv:îstă, vîrstră substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎRSTĂ: VÎRSTĂ s. 1. etate, (învechit și regional) timp, (învechit) crescut. (Ce virsta ai?) 2. (popular) seamă. (Copii de virsta lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vîrstă: vîrstă substantiv verbal BRÎU. BUCHET. DUNGĂ. LINIE. MĂNUNCHI. ȘUVIȚĂ. VARGĂ. VECHIME. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vîrsta: vîrsta verb vezi DUNGA. TĂRCA. VĂRGA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎRSTA: VÎRSTÁ verb I vezi învîrsta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIRSTA' VÎRSLÍVÎRSLIȘOÁRĂVÎRSNICÍEvîrșógvî́rstăvîrstátVÎRSTEÁNvîrstézVÎRȘTI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VÎRSTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vîrsta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce vÎrsta ai? 2. Copii de vÎrsta lui. |
GRAMATICA cuvântului VÎRSTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vîrsta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VÎRSTA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vî́rstă? Vezi cuvântul vî́rstă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vî́rstă?[ vî́-rstă ] Se pare că cuvântul vî́rstă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VÎRSTA Inţelegi mai uşor cuvântul vîrsta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePreședinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui locuțiune adjectiv În vîrstă = bătrîn Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza Despre două sau mai multe persoane De-o vîrstă = numărînd același număr de ani Învechit, în expresie Vîrsta de mijloc = evul mediu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din fericire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
