 | as |
|
| Violent [ vi-o-lent ] VEZI SINONIME PENTRU violent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului violent în mai multe dicționareDefinițiile pentru violent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adjectiv 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu violență, cu intensitate mare; puternic, intens. În cuvintele cu care-i recomandă pe iubita sa, se arată lot vîrtejul de simțiminte violente ce-i rup inima. GHEREA, ST. Hristos III 282. Ieri a fost cald; astăzi, ploaie și pîclă, după o furtună violentă. CARAGIALE, O. VII 12. Un vînt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. BOLINTINEANU, O. 270. (Adverbial) Un cîine începu să latre violent. CĂLINESCU, E. O. I 124. ♦ (Despre culori, lumină, surse de lumină) Intens, viu, puternic, tare, țipător. Îmi aduc aminte de-o întîmplare care a rămas pentru totdeauna zugrăvită în culori violente dinaintea ochilor mei. SADOVEANU, O. VIII 128. Trecea la colțuri cu lămpile violente de cinematograf. C. PETRESCU, Î. II 158. Culori violente scot în iveală siluete mișcătoare de femei. ANGHEL, PR. 173. • (Adverbial) Nu vor obține, cu tablourile lor, nici cel puțin întîietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106. 2. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care are accese de furie, care se lasă condus de mînie, care se aprinde ușor, se înfurie repede, are manifestări nestăpînite; coleric, impulsiv, furtunos, năvalnic. Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – ești violent. CARAGIALE, O. III 128. • (Adverbial) Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și cum s-ar fi luptat cu întunericul. REBREANU, R. I 65. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează violență, impulsivitate, nestăpînire, agresiune. Clopotul suna stins printre glasuri violente. DUMITRIU, N. 41. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. Era un copac putred, trunchiul era prea slab, ca să mai țină coama. Ce mai trebuiau lovituri violente? CARAGIALE, O. III 153. • Moarte violentă = moarte produsă de o rană, de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingindu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77. Forme diferite ale cuvantului violent: violent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLENT adjectiv, adverb 1. adjectiv agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, (familial figurat) belicos. (De ce ești atît de violent?) 2. adjectiv, adverb aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsîn, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, salbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om violent; se poartă violent.) 3. adjectiv aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, (figurat) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament violent.) 4. adjectiv aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, (învechit) crîncenit, tare, (figurat) încleștat. (O înfruntare violent.) 5. adjectiv aprig, înverșunat, mare, (figurat) aprins. (Ceartă violent.) 6. adverb brutal, (învechit) sălbăticește. (Îl apucă violent de mînă.) 7. adjectiv brutal, forțat, silnic. (Mijloace, măsuri violent.) 8. adjectiv furios, (figurat) turbat. (O ieșire violent.) 9. adjectiv aspru, brutal, greu, tare, (figurat) dur. (Vorbe violent.) 10. adjectiv vehement, viguros, virulent. (Un protest violent.) 11. adjectiv chinuitor, intens, puternic, străpungător, viu, (figurat) ascuțit, sfredelitor. (Durere violent.) 12. adjectiv acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, viu. (O suferință morală violent.) 13. adjectiv aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic. (O pasiune violent îl măcina.) 14. adjectiv aprig, intens, mare, puternic, strașnic, tare, zdravăn. (Un vînt violent.) 15. adjectiv intens, izbitor, strident, tare, țipător, (rar) strigător. (Culori, nuanțe violent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adjectiv 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. • Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [ pronunție: vi-o-] – Din limba franceza violent, latina violentus, italiana violento. Forme diferite ale cuvantului violent: violent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adjectiv 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. • Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [ pronunție: vi-o-] – Din limba franceza violent, latina violentus, italiana violento. Forme diferite ale cuvantului violent: violent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLÉNT violenttă (violentți, violentte) 1) Care vădește violență; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acționează sau se exprimă fără a se reține; impulsiv; impetuos. Persoană violenttă. • Moarte violenttă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanță foarte vie; bătător la ochi; țipător; strident; aprins. /<fr. violent, latina violentus, violento Forme diferite ale cuvantului violent: violenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru violent: violent a. 1. care lucrează cu o mare putere: vânt violent; 2. care nu știe să se stăpânească: om violent; 3. foarte intensiv, ce cauzează o suferință acută: friguri violente; 4. în care se recurge la violență: mijloace violente; moarte violentă, cauzată de un accident sau de o crimă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru violent: *violént, -ă adjectiv (latina violentus). Puternic, furios: vînt violent, un violent acces de frigurĭ, o violentă durere. Puternic, energic: otravă violentă. Impulsiv, care se pornește (se înfurie) ușor: om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. adverb Cu violență. vezi vehement. Forme diferite ale cuvantului violent: violent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENT, -Ă: VIOLÉNT, -Ă adjectiv 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [pronume vi-o-. / conform limba franceza violent, latina violentus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENT: VIOLÉNT, -Ă adjectiv 1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, forțat. 4. (despre culori, lumini) țipător, viu. (< limba franceza violent, latina violentus, italiana violento) Forme diferite ale cuvantului violent: violent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru violent: violént adjectiv masculin (silabe vi-o-), plural violénți; forme singular violéntă, plural violénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru violent: violént (vi-o-) adjectiv masculin, plural violénți; forme violéntă, plural violénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Violent: Violent ≠ calm, slab, șters Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIOLENT' VIOLÁȚIEviolațiúneviolatoáreVIOLATÓRVIOLÉNTVIOLÉNȚĂVIOLENTÁREviolentézVIOLÉT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Violent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului violent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce ești atît de violent? 2. Om violent; se poartă violent. Temperament violent. O înfruntare violent. Ceartă violent. Îl apucă violent de mînă. Mijloace, măsuri violent. O ieșire violent. Vorbe violent. Un protest violent. Durere violent. O suferință morală violent. O pasiune violent îl măcina. Un vînt violent. Culori, nuanțe violent. De ce ești atât de violent? 2. Ceartă violent. Îl apucă violent de mână. O ieșire violent. VIOLÉNT violenttă violentți, violentte 1 Care vădește violență; caracterizat prin cruzime; crâncen. Persoană violenttă. • Moarte violenttă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. |
GRAMATICA cuvântului Violent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului violent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Violent poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE violent? Vezi cuvântul violent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul violent?[ vi-o-lent ] Se pare că cuvântul violent are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Violent Inţelegi mai uşor cuvântul violent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Moarte violentă = moarte produsă de o rană, de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Violent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se muta ca țiganul cu cortul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
