eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vint


DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Vînt [ vînt ]
VEZI SINONIME PENTRU vînt PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vint în mai multe dicționare

Definițiile pentru vint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vînt:
vînt (-turi), substantiv neutru –

1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer. –

2. Aer. –

3. Aruncătură, efort sau impuls pentru a arunca. –

4. Împingere, ghiont.

– Mr. vimtu, megl. vint, istr. vintu. latina ventus (Pușcariu 1897; REW 9212), conform vegl. viant, italiana , portugheză vento, prov., limba franceza , cat. vent, spaniolă viento.

– derivat vîntăraie, substantiv feminin (vînt mare, vijelie); vîntos, adjectiv (cu vînt); vîntoasă, substantiv feminin (vînt mare, vijelie; stafie, iele), în Moldova și Transilvania; vîntoaică, substantiv feminin (vijelie); vîntui, verb (a înnebuni, a zăpăci; a șuiera), în Moldova datorat credinței despre puterea malefică a anumitor vînturi, conform vîntoasă; vînturel, substantiv masculin (gaie, Falco tinnunculus); vînturos, adjectiv (cu vînt, furtunos); vîntura, verb (a alege boabele de grîu; a supune la vînt, a ventila; a împrăștia, a risipi, a ciurui, a scutura; a examina; a cutreiera, a umbla de colo colo), mr. vintur(are), derivat intern. sau din latina ventĭlāre (Diez, Gramm., I, 619), in limbaj vulgar sau argou / jargou ventŭlāre (Tiktin; Pascu, I, 185; Candrea; Graur, limba română, L, 508); vîntură-lume (variantă vîntură-țară), substantiv masculin (aventurier, vagabond); vînturător, adjectiv (aventurier, pribeag); vînturătoare (variantă Transilvania vînturașcă), substantiv feminin (mașină de treierat); svînturat(ic), substantiv masculin (aventurier; amărît, nenorocit), la care sensul al doilea, folosit de scriitorii romantici, traduce italiana sventurato (după Densusianu, Hlr., 167 și Pușcariu 1946, de la un latina *exventŭlāre); svînta, verb (a aerisi, a usca la vînt; a muștrului, a bate), mr. azvimtur(are), megl. izvintar(ari), derivat intern sau, poate, de la un latina *exventāre (Pușcariu 1945), conform calabrez sbentare; avînta, verb (a mînui, a învîrti amenințător; a repezi, a da impuls; a lansa, a zvîrli; reflexiv, a se arunca, a se ridica, a se exalta); avînt, substantiv neutru (impuls; însuflețire, elan), deverbal.

– Din limba română provine limba neogreacă σβουντονρίζω (Murnu 40; Ramondo, Arch. glott. italiana , XXXII, 82).
Forme diferite ale cuvantului vint: -turi
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VÎNT
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VÎNT:
VÎNT substantiv

I. –

1. Vîntu fam. (Is 282; verb reflexiv: C 179); Vtntul, mold., 1530 (Glos);

– N. (act.)

– Ursul (sur XXI).

2. Vintea, fam. act.;

– țig. (16 A III 160); Vintia act.

3. Vintici, fam. (Tel 43).

II. + -ilă:

1. Văntilă sau Ventil (Drj 77, 82); Ventil logică (Sur IX);

– Radu (AO XVIII 474).

2. Ventilă (17 B I164,II153);

– vornic, 1653 (AO XX 74).

3. Vintilă Vvd.; Vintilă

– pren. frecv. (P Bor 11, 43, 60; P2; P4); Vintilescul, Drăghici (13

– 15 B 240; Div 364); mare vornic (16 B II 104); Vintil/easca, -eanca ss.

4. Vinteloiu, R. pah. 1520 (BCI X 96). Coincidență, got. Swintila.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Vinț
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Vinț:
Vinț n. nume a două sate în Ardeal:

1. Vințul de jos, comună rurală în județul Alba: 3854 locuțiune;

2. Vințul de sus, sau Alvinț, comună rurală în județul Turda 1840 locuțiune
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÎNT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNT:
VÎNT substantiv (fiziologie) gaz, pîrț, (popular) bășină, fîsîială, (prin Bucovina și Maramures) tîrtîită, (familial) pam.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VINT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VINT:
VINT substantiv neutru Joc de cărți înrudit cu vistul și cu bridgeul. [< limba engleză wint].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

VINT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VINT:
VINT substantiv neutru joc de cărți înrudit cu vistul și cu bridgeul. (< limba engleză wint)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

vint
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vint:
vint substantiv neutru, plural vínturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'VINT'
VINOZITÁTEVÎNẮRIvî́nslăVÎNSLÍvintvíntăVÎNTĂRÁIEVinț/eVint/ea

GRAMATICA cuvântului vint?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vint.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vint poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vint sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul vint are forma: vínturi
VEZI PLURALUL pentru vint la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vînt?
Vezi cuvântul vînt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vînt?
[ vînt ]
Se pare că cuvântul vînt are o silabă

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ regional; în expresie a porni într-adaos?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a abia mai putând respira de emoție sau de oboseală; b foarte bolnav, aproape de moarte
persoană care servește drept unealtă în mâna dușmanului
a rămâne însărcinată
a a chiuli; b a nu-și ține cuvântul dativ a-i trage cuiva chiulul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app