eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vina


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Vină [ vi-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU vină PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vina în mai multe dicționare

Definițiile pentru vina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VINĂ:
VÍNĂ, vini, substantiv feminin

1. Faptă vinovată, greșeală, păcat. Acum, cînd mă gîndesc, îmi aflu și eu o vină că am ajuns atît de îndepărtate una de alta. C. PETRESCU, C. vezi 361. Vina nu era a lui, și ce-au căutat pe nas le-a dativ CREANGĂ, P. 25. Că te-am zărit e a mea vină Și vecinie n-o să mi-o mai iert. EMINESCU, O. I 118. Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 18.
       • (locuțiune adjectiv) De vină = vinovat, culpabil. Fusul e de vină, că se-nvîrtea mereu. Și ce-mi cînta nainte Cântam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. Dacă nu verb reflexiv:ei să mă asculți, stăpîne, orice ți se va întâmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L.

9. Baba începu să bată fata, care nu era de vină. EMINESCU, N. 20. Fără vină = a) nevinovat. Pîrjoleau o țară întreagă, înspăimîntau atîta omenire fără vină. SADOVEANU, O. I 535; b) (neobișnuit, despre lucruri) fără greșeală, ireproșabil, perfect. Toți au frumoase haine negre și rufărie fără vină. GALACTION, O. I 26.
       • locuțiune conjuncție Din vina... = din cauza, din pricina... Cît sînge s-a vărsat din vina acestei ferești! SLAVICI, la CADE. Și-apoi iată-mă-s în codru, hâiducind din vina ta. HASDEU, R. vezi 56.
       • Expresia: Bată-L vina! exprimă o dojană cu o nuanță de simpatie Cu obrăjei ca doi bujori de rumeni, bată-i vina, Se furișează pînditor, Privind la Câtălina. EMINESCU, O. I 173. Bată-l vina! Ce-i pricina Că... pîndește, Urmărește Pe-o copilă cu colan. NEGRUZZI, S. II 106. A da vina pe cineva (sau pe ceva) = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). Fusei comeseanul cel mai posac și mai neplăcut. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. Cînd v-a întreba pe voi, să dați vina pe mine. CREANGĂ, P.

9. Mîna care nu știe să scrie dă vina pe condei. A băga cuiva (de) vină vezi băga (II 6). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera o faptă a cuiva drept greșeală, a imputa. I-a făcut o vină din plăcerea de-a dansa. REBREANU, R. I 174. A cădea (sau, rar, a pica) în vină = a comite o greșeală, a se face vinovat de ceva. Neagoie-voievod ne arată că ostașii cari picau în vină se pedepseau. BĂLCESCU, O. I 18.

2. Vinovăție. Toată înduioșarea de adineaori și sentimentul de vină față de dînsa s-au risipit. C. PETRESCU, A. 425. Dar ți-oi scurta eu, Despot, și umbra și lumina Și-n loc de-a ta mîndrie ți-i măsura tu vina. ALECSANDRI, T. II 162.

3. (juridic) Faptă pedepsită de lege; infracțiune, delict, crimă. [Adunările] judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II

13.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VÎNA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎNA:
VÎNÁ, vînez, verb

I. tranzitiv (Folosit și absolut)

1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. despre BOTEZ, forme S. 37.
       • reflexiv pasiv Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205.
♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, forme

5.
♦ figurat A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28.
♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n latina TEODORESCU, P. P. 490.
♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15.

2. figurat A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151.
♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. Hristos II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

vîna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vîna:
vîná (-néz, -át), verb –

1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. –

2. A pescui. –

3. A urmări, a pretinde.

– Mr. avin(are). latina vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); conform limba franceza vener, prov., cat. venar.

– derivat vînat, substantiv neutru (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din latina vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), conform cat. venat, spaniolă venado, portugheză veado; vînătoare, substantiv feminin (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, substantiv masculin (persoană care vînează; învechit, unitate militară în Muntenia, formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; argotic, controlor de tren), poate direct din latina vēnātōr (REW 9188), conform prov., vezi spaniolă venador, limba franceza veneur; vînătoresc, adjectiv (de vînători); vînătorie, substantiv feminin (vînătoare); vînătură, substantiv feminin (vînat).
Forme diferite ale cuvantului vina: -néz vina-át
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VINĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VINĂ:
VÍNĂ, vini, substantiv feminin Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă.
       • locuțiune adjectiv De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect.
       • locuțiune conjuncție Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina...
       • Expresia: (popular) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva.
♦ specializare Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă.

– Din limba slavă (veche) vina.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VINĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VINĂ:
VÍNĂ, vini, substantiv feminin Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă.
       • locuțiune adjectiv De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect.
       • locuțiune conjuncție Din vina... = în urma greșelii făptuite de...; din cauza, din pricina...
       • Expresia: (popular) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva.
♦ specializare Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă.

– Din limba slavă (veche) vina.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

vî́nă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vî́nă:
vî́nă forme, plural vine, în vest vine, vechĭ (coregrafie) vene (latina vêna, italiana pv. cat. spaniolă vena, pg. veia). Țeavă pin care sîngele se întoarnă în inimă după ce a fost distribuit de artere. Bătaĭa vineĭ, pulsu. A apuca de vînă (vechĭ), a constata pulsu. Tendon gros (ca cel pe la pulpe): un hoț bătut cu vîna de boŭ (cu rînca). A ședea pe vine, a ședea pitulat (cu genuchiĭ îndoițĭ așa în cît trupu pare că șade pe tendoanele pulpelor). Pantalonĭ strînșĭ pe vine, pantalonĭ strînșĭ pe pulpă. Cu coada între vine, cu coada între picĭoare, rușinat orĭ descurajat. Dungă în structura lemnuluĭ saŭ a marmuriĭ. Șiroĭ de apă orĭ strat metalifer supt pămînt: a da de o vînă de apă, de aur. figurat Izvor de inspirațiune, geniŭ: vînă poetică.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VINĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VINĂ:
VINĂ s.

1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livresc) eres, (rar) prihană, (învechit și regional) teahnă, (regional) greș, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (figurat) rătăcire, (învechit figurat) rătăceală. (vina lui e de gravitate minoră.)

2. imputare, imputație, învinuire, reproș, (livresc) reprehensiune, (prin Moldova) bănat, (învechit) pricină, prihană. (Nu i se poate aduce nici o vina.)

3. (juridic) infracțiune.

4. (juridic) delict, (învechit) vegheată.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vina
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru vina:
vina (cuvânt sanscrit; vῑnā; limba engleză veena), nume atribuit în India veche mai multor tipuri de instrumente cu coarde, aparținând familiei chitarelor*. Unul dintre ele poate fi descris ca având un băț de bambus crestat cu 22 frete (crestături) pe care sunt fixate patru coarde de metal cu ajutorul cărora se redă melodia și alte trei coarde suplimentare care ajută la realizarea ritmului. Dedesubtul bățului sunt atașate două rezonatoare confecționate fiecare dintr-o tigvă uscată.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

vînă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vînă:
vînă (víne), substantiv feminin –

1. Vas sangvin. –

2. Filon, zăcămînt. –

2. Nervură. –

4. Tendon. –

5. Mușchi, pulpă. –

6. (argotic) Penis.

– Mr., megl. vină, istr. virę. latina vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), conform vegl. vaina, italiana , prov., cat., spaniolă vena, limba franceza veine, portugheză veia.

– derivat vînar, substantiv neutru (curea de ham sau de șa); vînare, substantiv feminin (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Transilvania; vînos, adjectiv (puternic, robust); venos, adjectiv, din limba franceza veineux.
Forme diferite ale cuvantului vina: víne
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VINĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VINĂ:
VÍNĂ vinai forme

1) Încălcare a unei legi sau norme morale.
       • De vina vinovat. Fără vina nevinovat. Din vinaa cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bată-l vinaa! se spune celui pe care îl dojenești cu o nuanță de simpatie. A-și ispăși vinaa a-și ispăși greșeala.

2) Faptă care prezintă pericol social; infracțiune.

3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovăție; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina
Forme diferite ale cuvantului vina: vinai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vină
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vină:
vínă forme, plural inuz. e, ca la vînă, mină, șină, splină, orĭ ĭ, ca la lumină (vechea slavă vina, cauză, vină. vezi povinuĭesc). Culpă, abatere de la datorie, de la lege. A fi de vină, a fi vinovat. A da, a arunca (maĭ rar a pune) vina pe cineva, a-l scoate vinovat. (Și a băga vină cuĭva). Vechĭ. Motiv: vina scîrbeĭ luĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VÎNĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNĂ:
VÎNĂ s.

1. (anatomie) venă, (prin Moldova) sfîrc.

2. vînă de bou = (prin Moldova) salamastră.

3. (geologie) filon. (O vina de aur.)

4. (geologie) pînză. (O vina de apă freatică.)

5. dungă, nervură, striație. (Marmură cu vinae.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VINA:
VÍNA substantiv feminin instrument muzical indian dintr-un baston de bambus cu 4 (7) coarde metalice întinse pe scăunașe înalte, cu un sunet dulce obținut prin ciupire. (< limba franceza vina)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

vină
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vină:
vină forme

1. abatere dela o datorie, dela o lege; de vină, culpabil: tu ești de vină; a băga vină cuiva, a-l acuza;

2. juridic delict. [slava VINA, pricină, acuzare].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÎNĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VÎNĂ:
VÎNĂ substantiv

1.

– b. (Hur 91; 17 B II 31; AO XVIII 474); Vînă, Barbul (17 B IV;

– P. (IO 88); Vănă-Roși, Floarea munt. (Sd VII 57).

2. Vînosu fam., act.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

vînă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vînă:
vînă substantiv verbal CARTILAJ. GAMBĂ. LIGAMENT. NERVURĂ. PULS. TENDON. ZGÎRCI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VÎNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎNA:
VÎNA verb a prinde, (învechit) a vînători. (A vina iepuri.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vină:
vínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vínii; plural vini
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vină:
vínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vínii; plural vini
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vîna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vîna:
vîna verb vezi PESCUI. PRINDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Vină
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vină:
Vină ≠ inocență
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'VINA'
VÎLVOTÁIEvimeánvimeáncăVINVÍNĂVINÁRvînárevinăricérVINĂRÍCI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vină
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vină lui e de gravitate minoră.
Nu i se poate aduce nici o vină.
VÍNĂ vinăi forme 1 Încălcare a unei legi sau norme morale.
       • De vină vinovat.
Fără vină nevinovat.
Din vinăa cuiva sau a ceva din cauza cuiva sau a ceva.
Bată-l vinăa! se spune celui pe care îl dojenești cu o nuanță de simpatie.
A-și ispăși vinăa a-și ispăși greșeala.
Vină lui e de gravitate minoră.
O vină de aur.
O vină de apă freatică.
Marmură cu vinăe.
A vină iepuri.

GRAMATICA cuvântului Vină?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vină.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vină poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Vină sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul vină are forma: vini
VEZI PLURALUL pentru Vină la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vină?
Vezi cuvântul vină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vină?
[ vi-nă ]
Se pare că cuvântul vină are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Vină
Inţelegi mai uşor cuvântul vină dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De vină = vinovat, culpabil
Fără vină = a nevinovat
= din cauza, din pricina
A da vina pe cineva sau pe ceva = a învinovăți, a învinui pe cineva sau ceva
A face cuiva o vină din sau pentru ceva = a considera o faptă a cuiva drept greșeală, a imputa
A cădea sau, rar, a pica în vină = a comite o greșeală, a se face vinovat de ceva
locuțiune adjectiv De vină = vinovat, responsabil
Fără vină = nevinovat; rar, despre lucruri, manifestări ireproșabil, perfect
= în urma greșelii înfăptuite de
A da sau a arunca, a pune vina pe cineva sau pe ceva sau asupra cuiva ori regional a băga cuiva vină = a învinovăți, a învinui pe cineva sau ceva
A face cuiva o vină din sau pentru ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
A cădea în vină = a se face vinovat de ceva
locuțiune adjectiv De vină = vinovat, responsabil
Fără vină = nevinovat; rar, despre lucruri, manifestări ireproșabil, perfect
= în urma greșelii făptuite de
A da sau a arunca, a pune vina pe cineva sau pe ceva sau asupra cuiva ori regional a băga cuiva vină = a învinovăți, a învinui pe cineva sau ceva
A face cuiva o vină din sau pentru ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
A cădea în vină = a se face vinovat de ceva
Vînă de bou = prin Moldova salamastră

© 2024 qDictionar.com