 | as |
|
| Vin [ vin ] VEZI SINONIME PENTRU vin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vin în mai multe dicționareDefinițiile pentru vin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vin: 2) vin și viŭ, venit, a veni vezi intr. (latina vĕnire, italiana venire, pv. limba franceza cat. spaniolă venir, pg. vir. – Vin și viŭ, viĭ, vine, venim, venițĭ, vin; să vin și să viŭ, să viĭ, să vie și să vină; viind și venind. Întocmaĭ ca pun, puĭ și țin, țiŭ. – vezi con-, de-, pre-, pro- și re-vin și inventez). Mă transport, mă duc acolo unde e cel ce vorbește orĭ îĭ vorbesc eŭ saŭ acolo unde e lucru saŭ persoana despre care se vorbește: a venit acasă, îl aștept să vie, va veni și el acolo, va veni la ospăț. Sosesc: poșta, trenu a sosit. Supravin, apuc: ĭ-a venit leșin de rîs. Ajung, mă rîdic: apa-ĭ venea pînă la gît. Mă deriv: Român vine din (saŭ de la) latinu Romanus. Mă aflu, sînt, îs situat, am locu: nu știŭ unde vine acel sat, știŭ cum vin bucățile la mașina asta. A veni după, a urma: eŭ vin după tine. A-țĭ veni bine, 1. a te bucura: nu ĭ-a venit bine cînd l-am mustrat, 2. a ți se potrivi, a te prinde, a-țĭ sta bine: haĭna îĭ vine bine. A-țĭ veni răŭ, 1. a ți se face răŭ, a te îmbolnăvi, 2. a nu ți se potrivi: haĭna îĭ vine răŭ. Bine aĭ venit, fiĭ bun venit, expresiune pin care-ĭ arățĭ cuĭva că te bucurĭ de venirea luĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIN: VIN, (2) vinuri, substantiv neutru 1. Băutură alcoolică rezultată din fermentarea mustului de struguri. Rău e să nu bei. Și mai rău e să bei vin prost după ce ai băut vin bun. SADOVEANU, Z. C. 50. Jupînul Dumitru își lăuda mereu vinul cel nou. BUJOR, S. 99. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea, Iar Agnița Crîșmărița n-are vin să le mai dea! IOSIF, P. 63. Mă închin la cinstita fața voastră ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin. CREANGĂ, P. 255. 2. (La plural ) Varietăți, soiuri, specialități de vin (1). Masa era totdeauna întinsă, vinurile bune curgeau din belșug. SADOVEANU, E. 174. 3. Băutură alcoolică obținută din fermentarea altor fructe decît strugurii. Vin de mere. Forme diferite ale cuvantului vin: Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VIN: VIN substantiv, conform și substantiv vină și substantiv vine plural de la vină. 1. Vinul, jurător (AO XVIII 471). 2. Vina, Ivașco din Vînești (16 A I 33 9). 3. Vinea act.; Vinia 1501. 4. (16 B 12); Vin/ești s.; -escu, C-din (Î Div). 5. Vineș, M. (IS 279); Vinăsescul munte (AO XVI). 5. Vinăgros pietrar în Botoșani (Sd XI 72); 4 și 5 acomodări după nume străine. vezi și Vînă. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vin: vin n. 1. lichid alcoolic obținut prin fermentarea mustului din struguri: vin alb, vin negru; 2. orice preparațiune farmaceutică tăcută cu vin și cu alte substanțe: vin de chinină; 3. orice licher fermentat și spirtos tras din vegetale: vin de palmier. [latina VINUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIN: VIN, (2) vinuri, substantiv neutru Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau prin generalizare prin fermentarea mustului, altor fructe. 2. Sortiment din această băutură. – latina vinum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru VIN: VIN bobiță, boharcă, bolearcă, buleoarcă, căpșunică, ceai, corăbioară, flanelă, mol, molan, molete, șpriț, șprițache, șprițan, șprițeanu, șprițescu, șprițuleanu, tulburel, vinuleanu. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru vin: vin, vinuri substantiv neutru Băutură obținută prin fermentarea mustului de struguri. ♦ Element esențial, împreună cu pâinea, la săvârșirea tainei sfintei Euharistii. – Din latina vinus. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIN: VIN vinuri n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). vin vechi. vin secolul 2) la plural Varietăți de astfel de băutură. /<lat. vinum Forme diferite ale cuvantului vin: vinuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIN: VIN, vinuri, substantiv neutru Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, prin generalizare prin fermentarea mustului altor fructe. – Din latina vinum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIN: VIN substantiv (argotic) mol, molan, molete, motorină. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vin: vin substantiv neutru, (sorturi) plural vínuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vin: vin substantiv neutru, (sorturi) plural vínuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIN' VÎLVORÁVÎLVOTÁIEvimeánvimeáncăVINVÍNĂVINÁRvînárevinăricér |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VIN vinuri n. Vin vechi. Vin secolul 2 la plural Varietăți de astfel de băutură. |
GRAMATICA cuvântului vin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vin poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vin? Vezi cuvântul vin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vin?[ vin ] Se pare că cuvântul vin are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Legitimă apărare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vin are forma: vínuri
