 | as |
|
| Viciu [ vi-ciu ] VEZI SINONIME PENTRU viciu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului viciu în mai multe dicționareDefinițiile pentru viciu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VICIU: VICIU s. 1. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Om cu numeroase viciu.) 2. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, (popular și fam. ) pîrțag, (popular) învăț,(regional) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucovina) băsău. (Are viciu beției.) 3. nărav, pasiune, patimă, (familial) boală. (A dat în viciu jocului de cărți.) 4. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, (rar) deșănțare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar figurat) putrefacție, (învechit figurat) putrejune. (viciu din înalta societate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU, vicii, substantiv neutru 1. Defect, neajuns, cusur, lipsă. Descompunerea formei, dispariția adevăratei măiestrii este unul din viciile cele mai grave ale artei formaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/4. Este acesta un viciu al gustului nostru? NEGRUZZI, S. I 335. • Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. (juridic) Viciu de formă = greșeală esențială în ce privește forma unui act (atrăgînd după sine nulitatea actului). 2. Pornire firească spre rele, apucătură rea, patimă; desfrîu, dezmăț, destrăbălare. În altă lucrare dramatică personagiile sînt personificarea tuturor virtuților și viciilor posibile. GHEREA, ST. Hristos II 249. Viciul este o pasăre de noapte ce pradă la întuneric; ascunde-te de dînsa la lumină, că nu te va putea găsi. BOLLIAC, O. 261. – plural și: viciuri (ALECSANDRI, S. 154, NEGRUZZI, S. I 334). – Variantă: víțiu (C. PETRESCU, C. vezi 24, NEGRUZZI, S. I 288) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU, vicii, substantiv neutru 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). • Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ figurat Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Variante: (învechit) víțiu substantiv neutru] – Din limba franceza vice, latina vitium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU, vicii, substantiv neutru 1. Defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.) • Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ figurat Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Variante: (învechit) víțiu substantiv neutru] – Din limba franceza vice, latina vitium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU viciui n. 1) Imperfecțiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinației sale. • viciu de formă neglijare a unor cerințe și formalități obligatorii la întocmirea unui act juridic. 2) Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; patimă. viciuul fumatului. [silabe vi-ciu] /<fr. vice, latina vitium, italiana vizio Forme diferite ale cuvantului viciu: viciui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU substantiv neutru 1. Cusur, defect; lipsă. • Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (juridic) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [pronume -ciu. / < limba franceza vice, italiana vizio, latina vitium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VICIU: VÍCIU substantiv neutru 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (juridic) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< limba franceza vice, latina vitium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru viciu: víciu (-ii), substantiv neutru – Defect, cusur. – Variante vițiu. în franceză vice, latina vitium. – derivat (din limba franceza ) vicia, verb; vicios, adjectiv Forme diferite ale cuvantului viciu: viciu-ii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viciu: víciu substantiv neutru [-ciu pronume-ciu], articulat víciul; plural vícii, articulat víciile (silabe -ci-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viciu: víciu [ciu pronume ciu] substantiv masculin, articulat víciul; plural vícii, articulat víciile (-ci-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Viciu: Viciu ≠ virtute Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Viciu: Viciu vezi Iov I 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'VICIU' VICINÁLVICINALITÁTEVICIÓSVICISITÚDINEVÍCIUVICLEÁNVICLEÁNULvicleiVICLEÍM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Viciu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului viciu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om cu numeroase viciu. Are viciu beției. A dat în viciu jocului de cărți. Viciu din înalta societate. VÍCIU viciui n. • viciu de formă neglijare a unor cerințe și formalități obligatorii la întocmirea unui act juridic. Viciuul fumatului. A dat în viciul jocului de cărți. |
GRAMATICA cuvântului Viciu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului viciu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Viciu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE viciu? Vezi cuvântul viciu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul viciu?[ vi-ciu ] Se pare că cuvântul viciu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Viciu Inţelegi mai uşor cuvântul viciu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică Juridic Viciu de formă = greșeală esențială în ce privește forma unui act atrăgînd după sine nulitatea actului Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; juridic viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil ♦ viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; juridic viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Viciu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantiv neutru în sintagma supraveghetor de flacără?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul viciu are forma: vícii
