 | as |
|
| Vestire [ ves-ti-re ] VEZI SINONIME PENTRU vestire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vestire în mai multe dicționareDefinițiile pentru vestire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VESTIRE: VESTÍRE, vestiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154. • (În construcție cu verbul «a da») Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218. Buna-vestire = numele unei sărbători religioase creștine, care ce prăznuiește la 25 martie. • Semn, indiciu. Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175. Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile, că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7. 2. (Popular, în locuțiune adjectiv) De vestire = cunoscut, renumit, vestit; de vază. Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VESTIRE: VESTIRE s. 1. anunțare, informare, încunoștințare, înștiințare. (vestire cuiva despre ceva.) 2. anunțare, comunicare. (vestire sosirii lui.) 3. anunțare, încunoștințare, înștiințare, (învechit) publicare, publicație, publicuire. (vestire a ceva făcută cuiva.) 4. prevestire, prezicere, prorocire. (vestire unor verb reflexiv:emuri înfloritoare.) 5. (la plural ) strigări (la plural), (regional) veste, (prin Transilvania) mărturisiri (la plural). (vestire de logodnă, de nuntă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vestire: vestíre forme Acțiunea de a vesti. Buna Vestire (saŭ și Buna-Vestire), o sărbătoare în amintirea veniriĭ îngeruluĭ Gavril ca să vestească sfinteĭ Fecĭoare viitoarea naștere a Mîntuitoruluĭ (25 Martie): ziŭa Buneĭ Vestirĭ, în ziŭa de Buna Vestire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VESTIRE: VESTÍRE, vestiri, substantiv feminin Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – vezi vesti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VESTIRE: VESTÍRE, vestiri, substantiv feminin Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – vezi vesti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vestire: vestire forme acțiunea de a vesti și rezultatul ei: înștiințare. vezi Bunavestire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vestire: vestíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vestírii; plural vestíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vestire: vestíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vestírii; plural vestíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VESTIRE' vestiméntVESTIMENTÁRVESTIMENTÁȚIEVestirVESTÍREVESTÍTVESTITÓRVESTMÂNTVEȘTMEA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vestire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vestire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vestire cuiva despre ceva. Vestire sosirii lui. Vestire a ceva făcută cuiva. Vestire unor verb reflexiv:emuri înfloritoare. Vestire de logodnă, de nuntă. Vestire a ceva făcută cuiva. |
GRAMATICA cuvântului vestire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vestire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vestire poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vestire? Vezi cuvântul vestire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vestire?[ ves-ti-re ] Se pare că cuvântul vestire are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL vestire Inţelegi mai uşor cuvântul vestire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeBuna-vestire = numele unei sărbători religioase creștine, care ce prăznuiește la 25 martie Popular, în locuțiune adjectiv De vestire = cunoscut, renumit, vestit; de vază |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vestire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ termen militar; ieșit din uz piramidă de arme sau de puști, de carabine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vestire are forma: vestíri
