|
Vervă [ ver-vă ] VEZI SINONIME PENTRU vervă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verva în mai multe dicționareDefinițiile pentru verva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ substantiv feminin Belșug de expresii și de idei redate cu însuflețire și mobilitate ( vezi volubilitate); dispoziție sufletească favorabilă veseliei, avîntului. Frumusețea și hazul anecdotelor și episoadelor din viața de pescar a autorului, povestite cu o vervă scînteietoare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, forme 52. Vezi să nu-ți uiți verva și talentul la București. BASSARABESCU, S. II. 171. E-un tărăboi amețitor de glasuri Și vinul vechi dă vervă tuturora. ANGHEL-IOSIF, M. I 16. El simte în sală un curent simpatic, care-i ațîță verva. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. • Expresia: A fi în (sau cu) vervă = a fi însuflețit, volubil, avîntat. Deputatul era, firește, în vervă și într-adevăr era amuzant. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. În seara aceea Scarlat a fost mai cu vervă decît aricind. C. PETRESCU, Î. II 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ substantiv feminin Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. • Expresia: A fi în (sau în) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din limba franceza verve. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ substantiv feminin Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. • Expresia: A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din limba franceza verve. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ substantiv feminin Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. • A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< limba franceza verve]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vervă: *vérvă forme, plural e (în franceză verve, care pare a veni din *verva, variantă din verba, plural despre verbum, vorbă. vezi verb). Însuflețire în vorbă: avocat cu vervă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ substantiv feminin însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal. ♦ a fi în verva = a fi însuflețit, avântat, volubil. (< limba franceza verve) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VERVĂ s. 1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o verva inepuizabilă.) 2. avînt, însuflețire, patos. (verva stilului său.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERVĂ: VÉRVĂ forme Imaginație și fantezie în vorbire; bogăție de expresii. Orator cu verva. [G.-D. vervei] /<fr. verve Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vervă: vervă forme căldură de imaginațiune care însuflețește pe poet, pe orator, pe artist (= limba franceza verve). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vervă: vérvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérvei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vervă: vérvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérvei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Verva: Verva vezi Varvara I 5. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERVA' VERUCOZITÁTEVERÚCULĂVERUCULÓSVERUÍVÉRVĂVERVÉNĂVÉRVERvérverițăVERZĂCIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Verva Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului verva dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vorbea cu o verva inepuizabilă. Verva stilului său. Orator cu verva. Vorbea cu o verva inepuizabilă. |
GRAMATICA cuvântului Verva? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verva. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Verva poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vervă? Vezi cuvântul vervă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vervă?[ ver-vă ] Se pare că cuvântul vervă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Verva Inţelegi mai uşor cuvântul verva dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi în sau cu vervă = a fi însuflețit, volubil, avîntat A fi în sau în vervă = a a fi însuflețit, volubil, avântat; b despre sportivi, artiști etc A fi în sau in vervă = a a fi însuflețit, volubil, avântat; b despre sportivi, artiști etc A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil ♦ a fi în verva = a fi însuflețit, avântat, volubil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Verva |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi aiurea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|