 | as |
|
| Verdeaţă [ ver-dea-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU verdeaţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verdeata în mai multe dicționareDefinițiile pentru verdeata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERDEAȚĂ: VERDEÁȚĂ, (3) verdețuri, substantiv feminin 1. Culoarea verde a frunzelor, a ierbii, a vegetației; verde1 (1) Cîmpiile poartă un covor de iarbă grasă, de o verdeață crudă îmbibată cu apă. RALEA, O. 117. Casele albe lucesc în verdeața frunzișului. BART, S. M. 47. Sus senin și jos verdeață. COȘBUC, P. I 263. Firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor. SLAVICI, N. I 33. ♦ figurat Prospețime. [Poezia poporană] plină de verdeață și de putere. ODOBESCU, S. I 186. 2. (Concretizat, cu sens colectiv) Mulțime de frunze, de ierburi, de ramuri verzi; vegetație, frunziș. În față, pe un petec de verdeață, Era, de cînd țin minte, un cais Ce primăvara înflorea ca-n vis. Era în el atîta dimineață! BOTEZ, forme S. 24. Te-ai răsfățat în verdeața și în florile primăverilor, te-ai îmbătat de șoaptele pîraielor. HOGAȘ, DR. II 147. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului și formau bolți nalte de verdeață. EMINESCU, N. 67. 3. (Mai ales la plural ) Legume, zarzavaturi (de la care se consumă în special frunzele). De-ar veni cît mai curînd primăvara – Atunci ies verdețurile. STANCU, despre 106. Aduse... puțină mîncare de verdețuri pe o farfurie. STĂNOIU, C. I. 164. După borșul polonez veneau mîncări... fierte cu verdețuri. NEGRUZZI, S. I 151. – plural și: (2, neobișnuit) verdețe (TEODORESCU, P. P. 212). Forme diferite ale cuvantului verdeata: Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VERDEAȚĂ: VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, substantiv feminin 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (concretizat) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la plural ) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (botanică) verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + sufix -eață. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VERDEAȚĂ: VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, substantiv feminin 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (concretizat) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la plural ) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (botanică) Verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + sufix -eață. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDEAȚĂ: VERDEÁȚĂ verdeataéțuri forme 1) Culoare verde. 2) Totalitate a plantelor verzi. 3) Frunzele verzi ale unor plante legumicole (ale mărarului, pătrunjelului, leușteanului etc.), folosite drept condiment. 4) la plural Totalitate a plantelor de grădină (pătlăgele, castraveți, ceapă etc.), utilizate în alimentație; zarzavat; legume. [G.-D. verdeții] /verde + sufix verdeataeață Forme diferite ale cuvantului verdeata: éțuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru verdeață: verdeață forme 1. coloare verde a ierbei, a plantelor, a frunzelor: verdeața câmpului; 2. iarba, plantele și frunzele înseși: se culcă pe verdeață; 3. plural verdețuri, plante potagere ale căror frunze se mănâncă, ca spanacul, cicoarea, etc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru verdeață: verdeáță forme, plural ețĭ (despre verde). Coloarea verde: verdele cîmpuluĭ. Ĭarbă, frunze verzĭ, copacĭ: a dormi pe verdeață, o casă ascunsă în verdeață. Legume: a cumpăra verdeață (și verdețurĭ plural n.: fertură de verdețurĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDEAȚĂ: VERDEAȚĂ s. 1. verde, (franțuzism) verdură. (verdeata ierbii.) 2. vegetație, (rar) verziș. (Cîmpul își pierdea verdeata.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru verdeață: verdeáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat verdéții; (legume, zarzavaturi) plural verdéțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verdeață: verdeáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat verdéții; (legume, zarzavaturi) plural verdéțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verdeața: !verdeáța-zídurilor (plantă) substantiv feminin articulat, genitiv dativ articulat verdeții-zídurilor Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru verdeață: verdeață, verdețuri substantiv feminin dolar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERDEATA' VERDÁICĂVERDÁREVerdevérde-de-ParísVERDEÁȚĂVERDEAȚA-IÉRNIIverdeáța-zídurilorVERDÉRVÉRDEȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL verdeață Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului verdeață dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VERDEÁȚĂ verdeațăéțuri forme 1 Culoare verde. Verdeții] /verde + sufix verdeațăeață. Verdeață ierbii. Cîmpul își pierdea verdeață. Verdeață ierbii. |
GRAMATICA cuvântului verdeață? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verdeață. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul verdeață poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE verdeaţă? Vezi cuvântul verdeaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul verdeaţă?[ ver-dea-ţă ] Se pare că cuvântul verdeaţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL verdeață Inţelegi mai uşor cuvântul verdeață dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: botanică verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor Compus: botanică Verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL verdeață |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Producție în flux?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul verdeață are forma: verdéțuri
