 | as |
|
| Verbal [ ver-bal ] VEZI SINONIME PENTRU verbal PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verbal în mai multe dicționareDefinițiile pentru verbal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adjectiv 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. despre ZAMFIRESCU, R. 161. • (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. • Compus: proces- verbal vezi proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expresie) Surditate verbală vezi surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale. ▭ În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, forme L. 180. Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă adjectiv (conform latina verbalis, limba franceza verbal): în sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copulă verbală, expresie verbală (impersonală), flexiune verbală, formă verbală, grup verbal, limbaj verbal, locuțiune verbalaală, morfem verbal, perifrază verbală, predicat verbal, propoziție verbală și sistem verbal (vezi). Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adjectiv 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. • Flexiune verbală = conjugare (2). – Din limba franceza verbal, latina verbalis. Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adjectiv 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. • Flexiune verbală = conjugare (2). – Din limba franceza verbal, latina verbalis. Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă adjectiv 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune verbală = conjugare (1). • cu valoare de verb. (< limba franceza verbal, latina verbalis) Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL1 verbală (verbali, verbale) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie verbală. • Notă verbală notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, latina verbalis Forme diferite ale cuvantului verbal: verbală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru verbal: *verbál, -ă adjectiv (latina verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. gramatică De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. adverb Din gură (nu în scris): a promite verbal. vezi proces. Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL2 verbală (verbali, verbale) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență verbală. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune verbală. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, latina verbalis Forme diferite ale cuvantului verbal: verbală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBÁL, -Ă adjectiv Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. • Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [conform latina verbalis, limba franceza verbal]. Forme diferite ale cuvantului verbal: verbal-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru verbal: verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. gramatică propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. vezi proces. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru verbal: verbál adjectiv masculin, plural verbáli; forme singular verbálă, plural verbále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verbal: verbál adjectiv masculin, plural verbáli; forme verbálă, plural verbále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VERBAL: VERBAL adjectiv oral. (Comunicare verbal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERBAL' verascópveratrínăVERATRUMVERBVERBÁLVERBALÍSMverbalístVERBALITÁTEVERBALIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VERBAL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului verbal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VERBÁL1 verbală verbali, verbale 1 Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie verbală. • Notă verbală notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. VERBÁL2 verbală verbali, verbale 1 Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență verbală. Locuțiune verbală. Comunicare verbal. Comunicare verbal. |
GRAMATICA cuvântului VERBAL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verbal. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VERBAL poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE verbal? Vezi cuvântul verbal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul verbal?[ ver-bal ] Se pare că cuvântul verbal are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VERBAL Inţelegi mai uşor cuvântul verbal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În special în diplomație Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală Flexiune verbală = conjugare 2 Flexiune verbală = conjugare 2 ♦ notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală ♦ flexiune verbală = conjugare 1 Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VERBAL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ciocârlie moțată alauda cristata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
